20 Moise și-Aron au împlinit Totul, așa cum Domnu-a spus. Aron, cu-al său toiag, s-a dus La râu, lovind apele lui Sub ochii Faraonului, Precum și-ai slujitorilor Care erau în jurul lor. De sânge, apa s-a-nroșit,
20 Moise și Aaron au făcut așa cum le-a poruncit Domnul. El a ridicat toiagul și a lovit apa din Nil înaintea ochilor lui Faraon și înaintea ochilor slujitorilor săi. Și toată apa din Nil s-a transformat în sânge.
20 Moise și Aaron au făcut exact cum le-a poruncit Iahve. El a ridicat toiagul în prezența faraonului și a slujitorilor lui. Apoi a lovit apa din râu; și ea s-a transformat în sânge.
20 Moise și Aaròn au făcut așa cum le poruncise Domnul. Aaròn a ridicat toiagul, a lovit apele Fluviului sub ochii lui Faraón și sub ochii slujitorilor lui și toată apa Fluviului a devenit sânge.
20 Moise și Aaron au făcut cum le poruncise Domnul. Aaron a ridicat toiagul și a lovit apele râului sub ochii lui Faraon și sub ochii slujitorilor lui, și toate apele râului s-au prefăcut în sânge.
20 Și Moise și Aaron au făcut așa cum poruncise Domnul. Și a ridicat toiagul și a lovit apele care erau în râu înaintea ochilor lui Faraon și înaintea ochilor robilor săi. Și toate apele care erau în râu s‐au prefăcut în sânge.
Atuncea Elisei, grăbit, Către Ghehazi a vorbit: „Încingeți mijlocul acum, Și pregătește-te de drum. Să iei toiagul meu, când pleci. Pe drum, pe unde ai să treci, De te-ntâlnești cu cineva, De sănătate, nu cumva Să îl întrebi. Apoi la fel, Dacă te-ntreabă omu-acel – De sănătate – grijă ai, Nici un răspuns să nu îi dai. Te duci la casa cea pe care Astă femeie-n sat o are. Intri la fiul ei și pui, Toiagul meu, pe fața lui.
Dacă nepăsători vor sta Când semnele au să le vadă Și tot nu au ca să te creadă, La râu atuncea, să te duci, Apă să iei și s-o aduci În fața celor care sânt Acolo strânși și, pe pământ, S-o torni apoi. Ei vor vedea, Că-n sânge, se preface ea.”
Cei doi s-au dus și au făcut, În fața Faraonului, După porunca Domnului: Aron, toiagul, l-a luat Și la pământ l-a aruncat, Sub ochii Faraonului, Precum și a slugilor lui, Și-n șarpe el s-a prefăcut.
Iar pești-ndată au pierit. Râu-ncepuse să se-mpută, Nemaiputând a fi băută Apa ce se afla în el. În tot Egiptu-a fost la fel, Căci ale sale ape, toate, În sânge fost-au preschimbate.
Pe râuri, s-o fi arătat Domnul că este mâniat? În contra râurilor, oare, Se-aprinde-a Ta mânie mare? Sau împotriva mării vine Marea urgie, de la Tine, Încât Tu ai încălecat Pe ai Tăi cai și Te-ai urcat În carul Tău biruitor?
Al doilea înger a sunat Din trâmbiță, și-am observat Ceva, ca și un munte mare, De foc, că se aruncă-n mare. A treia parte – am văzut – Din apa ei, că s-a făcut Ca sângele și, negreșit,