Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Exodul 7:13 - Biblia în versuri 2014

13 Degeaba, însă, a văzut El, semnele ce s-au făcut, Căci inima și-a împietrit Și să asculte, n-a voit, De Moise și Aron; făcuse – În ăst fel – precum Domnul spuse.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

13 Totuși, inima lui Faraon s-a împietrit, astfel că el nu i-a ascultat pe cei doi, întocmai cum spusese Domnul.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

13 Inima lui Faraon s-a împietrit; și astfel nu i-a luat în considerare pe cei doi – exact cum spusese Iahve.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

13 Inima lui Faraón s-a împietrit și nu i-a ascultat, precum spusese Domnul.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

13 Inima lui Faraon s-a împietrit și n-a ascultat de Moise și de Aaron, după cum spusese Domnul.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

13 Și inima lui Faraon s‐a învârtoșat și n‐a ascultat de ei, după cum spusese Domnul.

Onani mutuwo Koperani




Exodul 7:13
24 Mawu Ofanana  

După aceste toate dar, Față de Nebucadențar, În urmă, el s-a răsculat, Cu toate că el i-a jurat – Pe Numele lui Dumnezeu – Că îi va fi supus, mereu. Grumazul și l-a-nțepenit Iar inima și-a împietrit Și nu s-a-ntors la Cel pe care, Israelul, drept Domn, Îl are.


Domnul, pe Moise, l-a chemat Și-apoi, astfel a cuvântat: „La Faraon, te duci, grăbit, Și-i spui că Eu am împietrit Inima lor, a tuturor – A lui și-a slujitorilor – Ca să-Mi arăt semnele Mele, Azi, între voi și, despre ele,


Dar Faraon și-a împietrit Inima iar – cum a voit Domnul, din nou – și astfel, el Nu l-a lăsat pe Israel, Să părăsească țara lui, Ca să slujească Domnului.


Dar după voia Domnului, Inima Faraonului – Din nou acum – s-a împietrit Și astfel, nu s-a învoit Să-i lase – precum a promis – Să plece și de-aceea-a zis


Grijă-ntre timp, Eu voi avea, Să împietresc inima lor – Inima Egiptenilor – Să-i fac să intre fiecare, După poporul Meu, în mare. Iar Faraon și oastea lui Vor face ca a Domnului Slavă, să fie cunoscută, Căci ea, atunci, va fi văzută.


„Domnul i-a zis lui Moise-apoi: Când, în Egipt, vei fi-napoi, Ai grijă să înfăptuiești Minunile ce le primești, Pe care-n mână ți le pun. Să împlinești tot ce îți spun, În fața Faraonului. Am să-mpietresc inima lui, Iar el, pe-ai Mei, nu-i va lăsa, Să părăsească țara sa.


Toiegele și-au aruncat, Iar ele-n șerpi s-au preschimbat. Însă toiagul lui Aron, Uimitu-l-a pe Faraon, Căci el, îndată, negreșit, Pe celelalte le-a-nghițit.


Domnul, lui Moise, i-a vorbit: „Vezi? Faraon și-a împietrit, Acuma, inima. Astfel, Nu-l va lăsa pe Israel, Să iasă dar, din țara lui.


Dar vrăjitorii au făcut La fel, prin vrăji. Când a văzut Că și ai săi au săvârșit Astfel de lucruri, și-a-mpietrit, Din nou, inima, Faraon Și iar, de Moise și Aron – Cum Domnu-a zis – n-a ascultat.


Moise a zis. „Ținutul vostru, Mâine, de broaște, e scăpat. Ele se vor fi depărtat De tine și de-al tău popor, Și doar în râu, de-atunci, fi-vor.”


Văzându-se eliberat, Simțind că timp a căpătat Ca să răsufle, Faraon N-a vrut – de Moise și Aron – S-asculte, ci și-a împietrit Inima iar, și-a împlinit Atuncea – prin purtarea lui – Întocmai, spusa Domnului.


Când au văzut că ei nu pot Păduchi a scoate, au venit La Faraon și i-au vorbit: „Noi, vrăjitorii, nu putem Scoate păduchi. Acum vedem Că ăsta e un lucru greu. E degetul lui Dumnezeu Aici, acuma, negreșit.” Dar inima și-a împietrit, Din nou, măritul Faraon. N-a vrut, de Moise și Aron, S-asculte. Prin purtarea lui, A-mplinit spusa Domnului.


„Am să vă las ca să plecați, Să părăsiți ținutul nostru, S-aduceți, pentru Domnul vostru Jertfe, așa cum a dorit” – Răspunse Faraon, grăbit. „Prea mult, să nu vă-ndepărtați! De-asemenea, să vă rugați – Lui Dumnezeu – și pentru mine.”


Domnul – așa cum a vorbit Întâi, cu Moise – i-a-mpietrit Inima iar, lui Faraon, Care, de Moise și Aron, Nu s-a lăsat înduplecat, Căci vorba nu le-a ascultat.


Lui Faraon i s-a-mpietrit Inima iar, și n-a voit, Ca pe-al lui Israel popor, Din țara Egiptenilor, Să-l slobozească. Atunci el A împlinit – în acest fel – Ceea ce Domnul a vestit, Când El, prin Moise, a vorbit.


Atuncea, marele-mpărat A vrut a ști ce s-a-ntâmplat: Din turmele lui Israel – Plin de uimire – află el, Că nici o vită n-a pierit. Dar și acum și-a împietrit Inima sa, și-n țara lui, Opri poporul Domnului.


Fiindcă nu au căutat, Pe Dumnezeu, de-a-L fi păstrat În conștiința lor, mereu, Au fost lăsați, de Dumnezeu, În voia minții lor stricate, Nelegiuite, blestemate, Și astfel, fost-au săvârșite Lucruri ce nu-s îngăduite.


Dar, cu-mpietrirea arătată – În a ta inimă-adunată – Ai să-ți aduni tu, bunăoară, Neîncetat, doar o comoară, Ce este plină de mânie, Pentru-acea zi ce va să vie, În care fi-va arătată Adevărata judecată, Pe care-o face Dumnezeu,


Dar precum bine știți, Sihon – Cari împărat era-n Hesbon – Prin țara lui, nu ne-a lăsat Să trecem, căci ne-nduplecat I-a făcut duhul, Dumnezeu, Și astfel, și-a-mpietrit, mereu, Inima sa; căci Domnu-a vrut Ca să îl dea – cum ați văzut – În mâna noastră. Domnu-a zis


Unii pe alții, căutați, Necontenit, să vă-ndemnați Cât încă, vremile sunt bune Și cât timp, „Astăzi”, se mai spune, Pentru ca nici unul din voi Să nu se împietrească-apoi, Prin a păcatului purtare, Care aduce înșelare.


De ce-mpietrită, vreți să fie Inima voastră, cum se știe Că Faraonul a făcut, În al Egiptului ținut? Asemeni Faraonului, A fost întreg poporul lui. Dar Dumnezeu nu i-a lovit Atuncea? Nu i-a pedepsit Încât apoi, ei l-au lăsat, Pe Israel, să plece-ndat’?”


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa