Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Exodul 7:11 - Biblia în versuri 2014

11 Dar Faraon când a văzut Lucrul acesta, a chemat Pe înțelepți, cari s-au aflat La el, fiindu-i slujitori, Și pe ai țării vrăjitori. Ei au făcut, prin vraja lor, La fel, în fața tuturor.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

11 Atunci Faraon i-a chemat pe cei înțelepți și pe vrăjitori, și magicienii Egiptului au făcut la fel prin vrăjitoriile lor.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

11 Atunci faraonul i-a chemat pe oamenii înțelepți și pe vrăjitorii Egiptului, care au făcut la fel prin vrăjitoriile lor.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

11 Dar și Faraón a chemat niște înțelepți și niște vrăjitori; au făcut și ei, magii Egiptului, la fel prin vrăjitoriile lor.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

11 Dar Faraon a chemat pe niște înțelepți și pe niște vrăjitori, și vrăjitorii Egiptului au făcut și ei la fel prin vrăjitoriile lor.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

11 Și Faraon a chemat și pe înțelepți și pe vrăjitori și ei de asemenea, ghicitorii Egiptului, au făcut la fel cu fermecătoriile lor.

Onani mutuwo Koperani




Exodul 7:11
25 Mawu Ofanana  

Când Faraon s-a deșteptat, S-a simțit foarte tulburat. Chemă pe înțelepții lui – Pe toți magii Egiptului – Sperând că are să găsească Pe cineva, să-i tălmăcească Tâlcul ascuns al visului. Însă, nici unul dintre-ai lui, N-a fost atât de iscusit.


Toiegele și-au aruncat, Iar ele-n șerpi s-au preschimbat. Însă toiagul lui Aron, Uimitu-l-a pe Faraon, Căci el, îndată, negreșit, Pe celelalte le-a-nghițit.


Dar vrăjitorii au făcut La fel, prin vrăji. Când a văzut Că și ai săi au săvârșit Astfel de lucruri, și-a-mpietrit, Din nou, inima, Faraon Și iar, de Moise și Aron – Cum Domnu-a zis – n-a ascultat.


La fel și vrăjitori-au vrut Să facă, însă n-au putut, Cu toată străduința lor. Erau păduchii, pe popor, Pe dobitoace, peste tot.


Apa, din râuri, va fi plină De broaște. Ele au să vină Și au să intre-n casa ta. În patul tău, ele vor sta, Chiar în odaia-ți de dormit. Și tot așa vor fi pățit Și toți ai tăi. La fel ca voi, Va pătimi poporu-apoi, Căci broaștele au să pătrundă În case și au să se-ascundă – În urmă – chiar și în cuptoare Și în postăvile în care Vă faceți pâinea. Iar apoi,


Dar vrăjitorii au venit Și prin puterea vrăjilor Au scos și ei, la rândul lor, Broaște-n Egipt. Când Faraon


Atuncea, el a poruncit Să-i cheme-n față-i – negreșit – Pe cei care sunt vrăjitori, Sau sunt în stele cititori, Pe toți cei care se vădeau Cum că descântece făceau Și-a mai chemat, pe lângă ei, Pe o mulțime de Haldei, Voind să afle de îndat’, Ce-nseamnă ceea ce-a visat. Așa precum a poruncit, ‘Naintea lui, toți au venit.


În urmă, Daniel a zis: „În ce privește al tău vis – Ceea ce ceri tu, împărate – E-o taină pe care n-o poate Pătrunde cel cei vrăjitor Sau e în stele cititor, Căci înțelepții, ce îi are Măria-ta, nu sunt în stare Să o pătrundă. E prea greu.


Apoi în zori, cum m-am trezit, Să mi se-aducă-am poruncit, Toți înțelepții cei pe care Ținutul Babilon îi are, Ca visul să mi-l tălmăcească.


Măria-ta, precum se știe, Este-n a ta împărăție, Un om. Află că omu-acel, Un duh anume are-n el, Un duh pe care îl vădeau Doar dumnezeii sfinți că-l au. Pe vremea-n care-a-mpărățit Al tău părinte, s-au găsit Pricepere, lumini – la fel – Și-nțelepciune-n omu-acel, Ce se vădea dumnezeiască, Peste puterea omenească. Află-mpărate Belșațar, Că tocmai Nebucadențar, În clipa-n care a văzut Cât este el de priceput, L-a pus, mai mare, peste cei Care se dovedeau Haldei, Peste cei cari sunt vrăjitori Sau sunt în stele cititori, Și peste cei care, din fire, Pricepere au, la ghicire.


În gura mare, a strigat, În urmă, marele-mpărat, Să vină ai săi vrăjitori, Cu cei care sunt cititori În stele, precum și cu cei Ce se vădeau a fi Haldei. Când toți în față-i au venit, În acest fel el le-a vorbit: „Cel care poate să citească Scrisul și să mi-l tălmăcească, Are să fie îmbrăcat În purpură și-i va fi dat Un lănțișor de aur care, La gât, ca să îl poarte, are. La cârmă, în împărăție, Al treilea el are să fie.”


Că au să fie mulți Hristoși, Și mulți prorocii mincinoși. Vor face semne, minuni mari, Să-nșele chiar și pe cei cari Au fost aleși. Luați aminte! –


„O, Galateni nechibzuiți! De cine oare-ați fost vrăjiți, Încât, Iisus e zugrăvit – În ochii voștri – răstignit?


Atunci, copii, n-o să mai fim Și nici nu o să mai plutim, Încoace-ncolo, tulburați Și, de învățături purtați – Prin viclenia unora Și șiretenia altora – Cari știu a folosi, din fire, Mijloacele de amăgire;


Nelegiuitul – peste fire – S-arată prin puterea care Satana-n stăpânire-o are, Cu tot felul de semne mari Și cu minunile, pe cari, Puterile întunecate – Și mincinoase arătate – Le fac, sub ochii omenirii –


După cum Iane – însoțit De Iambre – s-a împotrivit Lui Moise, tot așa, și ei – Adică oamenii acei – La adevăr, se-mpotrivesc, Ca și cei care se vădesc Cum că, de minte, sunt lipsiți, Și care-s, astfel, osândiți, În tot ceea ce-i cu privință La starea noastră de credință.


Ei nu vor mai înainta, Pentru că se va arăta În urmă-n fața tuturor – Întreagă – nebunia lor, Precum s-a arătat apoi, Și nebunia celor doi.


Fiara, după ce-a fost învinsă, Ajunsa-n urmă a fi prinsă; Cu ea, prorocul mincinos A fost și el prins, ne-ndoios. El este cel care făcea Semne, cu care-i amăgea Pe toți cei cari au căpătat Semnul și-apoi, s-au închinat Icoanei fiarei. Amândoi, Prinși și-aruncați au fost apoi – De vii – într-un anume loc, Care e iazul cel de foc. Pucioasă, iazu-acela are Și arde fără încetare.


Și Filistenii au adus Preoți și ghicitori și-au spus: „Ce facem cu chivotul care Domnul lui Israel îl are? Ce trebuie să facem noi, Ca să-l trimitem înapoi?”


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa