Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Exodul 6:9 - Biblia în versuri 2014

9 Moise s-a dus și a vorbit, Așa cum Domnu-a poruncit, Copiilor lui Israel. Dar ei n-au ascultat de el, Pentru că i-a împiedicat Robia grea-n cari s-au aflat.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

9 Moise le-a spus aceste cuvinte fiilor lui Israel, dar ei nu le-au luat în seamă din cauza duhului lor descurajat și a sclaviei cumplite în care se aflau.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

9 Moise a spus aceste cuvinte israelienilor. Dar ei nu le-au luat în considerare; pentru că erau dezamăgiți din cauza obligației de a presta munci extenuante.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

9 Așa le-a vorbit Moise fiilor lui Israél, dar ei n-au ascultat de Moise, din cauza deznădejdii și a sclaviei grele.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

9 Astfel a vorbit Moise copiilor lui Israel. Dar deznădejdea și robia aspră în care se aflau i-au împiedicat să-l asculte pe Moise.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

9 Și Moise a vorbit astfel copiilor lui Israel, dar ei n‐au ascultat la Moise din neliniște de suflet și de robie grea.

Onani mutuwo Koperani




Exodul 6:9
9 Mawu Ofanana  

Plângerea mea, în contra cui, Se-ndreaptă? Contra omului Făcută-i ea, acuma, oare? De ce aș mai avea răbdare?


La tot ce-a fost mai greu în țară, Ca să le facă viața-amară. Astfel, ei, lutul, îl scoteau Și cărămizi apoi, făceau, Iar muncile ogoarelor Erau tot pe umerii lor. În toate câte i-au silit Să facă, ei au dovedit Cum că de milă, sunt lipsiți, Față de cei ce-s asupriți.


Nu ți-am spus noi, pe când eram Încă-n Egipt și îți vorbeam: „Lasă-ne robi, ca să slujim La Egipteni, să nu pierim Toți, în pustie, mai apoi.”?”


După mult timp, s-a întâmplat Că împăratu-atunci aflat Peste Egipt, să fi murit. Israelul era-nrobit Încă-n Egipt, gemând din greu, Sub al robiei jug, mereu. În deznădejde, a strigat Poporul, până s-a urcat Țipătul său, la Dumnezeu.


Și-n felu-acesta le-au vorbit: „Iată că ne-ați nenorocit! Deci să vă vadă Domnul, vrem, Și să vă judece! Suntem Urâți acum, în fața lui – În fața Faraonului – Și a slujbașilor ce-i are. Iar în necazu-acesta mare, Voi ne-ați vârât, prin ce ați spus Și ce-ați făcut! Acum ați pus O sabie, în mâna lor, Ca să omoare ăst popor!”


Domul, pe Moise, l-a trimis, La Faraon și-astfel i-a zis:


Omul cel rău să se închine – Cu toți ai săi – la cel bun vine, Iar omul cel nelegiuit, La porți, la cel neprihănit.


Duhul, pe om, îl sprijinește De câte ori omul bolește; Dar duhul când e întristat, De cine fi-va ridicat?


Spre Marea Roșie-a pornit Poporul, când a ocolit Edomul și al său ținut. Pe drum, răbdarea, și-au pierdut Și împotrivă, I-au vorbit,


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa