Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Exodul 6:7 - Biblia în versuri 2014

7 Vă iau, să fiți poporul Meu, Și veți cunoaște că Eu sânt Domnul! Sunt Dumnezeul Sfânt, Sunt Cel care vă slobozesc, Căci din Egipt vă izbăvesc, Din greul ce v-a apăsat Prin munca grea, ce vi s-a dat.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

7 Vă voi lua ca popor al Meu și Eu voi fi Dumnezeul vostru. Veți ști că Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru, Care v-a eliberat de sub poverile egiptenilor.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

7 Vă voi accepta să fiți poporul Meu; și Eu voi fi (Dumne)zeul vostru. Veți ști că Eu sunt Iahve – (Dumne)zeul vostru, Cel care v-a scos liberi de sub jugul egiptenilor.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

7 Vă voi lua ca popor al meu, voi fi pentru voi Dumnezeu și veți cunoaște că eu sunt Domnul Dumnezeul vostru, care vă scoate de sub jugul egipténilor.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

7 Vă voi lua ca popor al Meu; Eu voi fi Dumnezeul vostru și veți cunoaște că Eu, Domnul Dumnezeul vostru, vă izbăvesc de muncile cu care vă apasă egiptenii.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

7 Și vă voi lua ca popor al meu și voi fi Dumnezeul vostru și veți cunoaște că eu sunt Domnul Dumnezeul vostru care vă scoate de sub sarcinile egiptenilor.

Onani mutuwo Koperani




Exodul 6:7
50 Mawu Ofanana  

Acolo vreau să locuiești – Străin – așa cum te găsești. Eu sunt cu tine – nu uita! – Și te voi binecuvânta. Ținuturile-acestea, toate, Să știi că ție-ți vor fi date Și celor de pe urma ta. Eu am promis lucru-acesta, Tatălui tău, cu jurământ, Și Eu Îmi țin al Meu cuvânt!


Pe scara ‘ceea. Sus ședea Domnul, care îi priveghea. Atuncea, zise Dumnezeu: „Sunt Domnul, tatălui tău, Eu – Al lui Avram și-al lui Isac – Și iată ce-am de gând să fac: Pământul, unde ești culcat, Să știi că ție-ți va fi dat. Va fi al seminției tale,


Omul lui Dumnezeu s-a dus Pân’ la Ahab și-astfel i-a spus: „Eu vin din partea Domnului”, Să îți aduc cuvântul Lui: „Toți Sirieni-au zis, mereu, Precum că „Domnul Dumnezeu E dumnezeul munților Și nicidecum al văilor.” Pentru că astfel au vorbit, Iată, cu cale am găsit, Să dau oștirea lor cea mare, În mâna voastră. Fiecare, Atuncea, va vedea că Eu Sunt Domn, cu-adevărat, mereu.”


Ca toate neamurile-astfel – Cari răspândite, astăzi, sânt, Pe fața-ntregului pământ – Să afle că El e, mereu, Singurul Domn și Dumnezeu!


Doamne, acei ce-au făcut rău, Sunt oameni, din poporul Tău, Pe care l-ai răscumpărat, Atuncea când ai arătat Puterea Ta, nespus de mare, Aflată-n brațul Tău cel tare.


Să știți că Domnul e, mereu, Adevăratul Dumnezeu. El ne-a făcut. Suntem ai Lui: Turma pășunii Domnului.


„Poverile ce le-a purtat Pe umăr, i le-am descărcat Și nu mai ține-n mâna lui, Povara grea, a coșului.


Atunci când fi-vei întrebat, De fiul tău: „Ce-a însemnat Lucrul acesta?”, tu să-i spui: „Prin brațul tare-al Domnului Atotputernic, am ieșit Din țara-n care-am fost robit. Din al Egiptului ținut – În care noi, robi, am zăcut – Domnul ne-a scos, în libertate. Deci iată ce însemnătate Au toate-aceste lucruri. Când


Moise, în urmă, a venit, Poporului de i-a vorbit: „Să v-amintiți, neîncetat, De-această zi-n care-ați scăpat Din a Egiptului robie, De-acum și până-n veșnicie. Pe voi, fiii lui Israel, Cu brațul său puternic, El – Domnul – v-a ridicat de jos Și din robia grea, v-a scos. Porunca Lui, va fi-mplinită: Să nu mâncați pâine dospită,


Pe al Egiptului pământ, Toți ști-vor că Eu Domnul sânt, Căci Faraon și oastea lui Vor face ca a Domnului Slavă, să fie arătată, Să o cunoască lumea toată.”


Voi face, după planul Meu, Și împietri-voi așadar, Lui Faraon, inima, iar. El are să vă urmărească, Făcând atunci să se zărească Slava și măreția Mea, Ce în Egipt se va vedea; Toți cei de pe acest pământ, Vor ști că doar Eu, Domnul sânt.” Tot Israelul a făcut Așa precum i s-a cerut.


Cu toți vor fi înspăimântați – De teamă, fi-vor apucați. Văzându-Ți măreția Ta, Muți – ca o piatră – ei vor sta, Până va trece-al Tău popor, Pe care, Tu, biruitor, Ție Ți l-ai răscumpărat.


Domnul este cel mai de preț. Domnul este tăria mea, Temeiul care-l vor avea Cântările ce-am să le cânt, Care de laudă doar sânt. El este Cel ce m-a scăpat – E Domnul meu, adevărat. Pe El, am să-L laud, mereu. El, Domn îi e, tatălui meu, Și-L preamăresc, neîncetat.


„Iată că Eu am auzit Cârtirile lui Israel. Tu să le spui în acest fel: „Urmează două seri. Să știți Că între ele-o să primiți Carne, ca să vă săturați, Iar dimineață, căpătați Pâine. Atunci veți ști că Eu Sunt Domnul, al vost’ Dumnezeu.


Poporului, aste cuvinte – Moise și-Aron – le-au spus apoi: „Acum, veți înțelege voi Și veți pricepe-n astă seară, În ce fel fosta-ți scoși din țară, Căci Dumnezeu a fost Acel Care l-a scos, pe Israel, Din a Egiptului robie.


La casa ei, Moise-a crescut Și-atunci când mare s-a făcut, Pe frații săi el a dorit Să-i vadă. Astfel, a ieșit Și-a priceput ce munci făceau, Precum și ce viață duceau. Un Egiptean, el a văzut Pe-un frate-al său că l-a bătut.


Ai să pornești, din nou, la drum, Și fiilor lui Israel, Le vei vorbi, în acest fel: „Eu, Domnul sunt! Eu sunt Cel care, Din ale voastre munci amare, Cu care sunteți apăsați, Am să vă scot. Veți fi scăpați, Din a Egiptului robie, Cu braț întins, și au să fie Mari judecăți. De-acolo, Eu


Așa vorbește Dumnezeu: „Astăzi vei ști că Domn sunt Eu! Toiagul, am să-l repezesc Și-n apa râului lovesc Apoi, cu el. În sânge, ea Se va preface. Vei vedea!


Ca toți să vadă și să știe Că Domnu-i Cel ce a făcut Tot ce-n pustie s-a văzut, Iar ziditorul lor e cel Cari Sfânt îi e, lui Israel.”


De la-mpărați, vei căpăta Hrană și te vor alăpta Împărătese. Toți – la tine – Veni-vor ca să se închine Și au să-ți lingă fiecare, Țărâna strânsă pe picioare, Ca tu să știi cum că, mereu, Adevăratul Domn, sunt Eu, Iar cei ce n-au nădejdea-n Mine Au să rămână de rușine.”


Voi da asupritorilor, Să își mănânce carnea lor, Iar mustul care, în beție, Are să-i poarte, o să fie Chiar al lor sânge. Că sunt Eu, Adevăratul Dumnezeu, Toți au să știe. Vor vedea, Cât e de mare slava Mea. Vor ști că-ți sunt Mântuitor, Precum și Răscumpărător, Că sunt Puternicul pe care, Neamul lui Iacov, doar, Îl are.”


Eu îți sunt Domn și Dumnezeu. Eu fac să urle, tot mereu, Pe mare, valuri înspumate, De al Meu vânt întărâtate. Numele Meu, răsunător, Este Domn al oștirilor.


Laptele împăraților, Precum și al neamurilor, Ai să îl bei. Vei ști că Eu Sunt al tău Domn și Dumnezeu. Eu sunt al tău Mântuitor. Eu îți sunt Răscumpărător. Eu sunt Puternicul pe care, Drept ajutor, Iacov îl are.


Domnul a zis: „Tot neamul lor Alcătuiește-al Meu popor. Necredincioși, față de Mine, Acești copii nu se vor ține!” Și astfel, El – pentru popor – A devenit Mântuitor.


Voi o să fiți poporul Meu, Iar Eu vă voi fi Dumnezeu.”


În urmă, zis-a Domnul Sfânt: „Iată dar, noul legământ, Pe care-l fac cu Israel: „Voi pune Legea Mea, în el, Și o va ști al său popor, Căci scrisă-i ea-n inima lor. Ei toți vor fi poporul Meu, Iar Eu le voi fi Dumnezeu.


Eu sunt al vostru Dumnezeu. Umblați după cuvântul Meu, Așa precum am poruncit. Păziți ceea ce-am rânduit! Poruncile, Mi le-mpliniți!


„Totuși, copiii cei pe care Neamul lui Israel îi are Mulți au să fie-n largul zării, La fel precum nisipul mării Ce nu poate-a fi măsurat Și-asemenea, nici numărat. Dacă li se zicea, mereu Că „Nu sunteți poporul Meu”, Li se va spune, mai târziu „Fiii lui Dumnezeu Cel viu!”


Pentru că Eu sunt Domnul. Eu Voi fi al vostru Dumnezeu. De-aceea, voi să vă sfințiți, Căci vreau ca toți, sfinți, să Îmi fiți, Așa precum, sfânt, sunt și Eu. Deci voi să vă feriți, mereu, De târâtoarele cari sânt, În lumea voastră, pe pământ. De ele, să vă depărtați, Să nu vă faceți necurați,


Căci Eu sunt Domnu-Acela care Din a Egiptului strânsoare, Cu al Meu braț, v-am apucat, V-am scos și v-am eliberat, Să fiu al vostru Dumnezeu. Fiți sfinți, așa cum sunt și Eu!


Astă treime, la un loc O strâng și-o curățesc prin foc, Asemenea aurului, Precum și a argintului. Ea va chema Numele Meu Și-o să asculte ce spun Eu. Eu le voi zice, tuturor: „Acesta e al Meu popor!”, Iar ei vor zice, tot mereu, „Domnul ne este Dumnezeu!”


Al vostru Domn și Dumnezeu Eu sunt; Eu v-am eliberat Și din robie v-am scăpat. Din al Egiptului ținut, V-am scos și, liberi, v-am făcut, Pentru ca Eu, astfel, mereu, Să fiu al vostru Dumnezeu.”


„Sunt Dumnezeul lui Avram, Isac și Iacov”. Iată, am Să vă mai spun ceva și Eu: Să știți – cu toți – că Dumnezeu E Dumnezeul viilor Și nicidecum al morților!”


Deci, ce va spune orișicare, În fața ăstor lucruri, oare? Dacă e Dumnezeu cu noi, Cine ne e-mpotrivă-apoi?


Voi, pentru Domnul, pe pământ, Alcătuiți un popor sfânt, Ales de către Dumnezeu, Pentru a fi al Lui, mereu.


Azi, Domnul ți-a mărturisit Că ești poporul rânduit A fi mereu al Domnului, Dacă păzești porunca Lui.


Acum, aici, voi așteptați, În legământ, ca să intrați Cu-al vostru Domn. Ăst legământ Este făcut cu jurământ, Iar Domnul vostru vrea, apoi, Să îl încheie, azi, cu voi,


Ca să Îi fiți popor al Lui, Iar El, Domnul poporului – Așa cum a făgăduit Când cu Avram El a vorbit, Când cu Isac de vorbă-a stat Și când lui Iacov i-a jurat.


Totuși, El zice: „V-am purtat, Un timp foarte îndelungat – Care, în ani, dă patruzeci – Pe-ale pustiului poteci. Straiul ce l-ați avut pe voi Nu s-a-nvechit deloc; apoi Și încălțările purtate, La fel de noi, au fost păstrate.


Domnul, de mână, v-a luat; Deoparte, El v-a așezat Dintre popoarele ce pier, Căci din cuptorul cel de fier – Din al Egiptului ținut – V-a scos și, liberi, v-a făcut.


„Voi, pentru Domnul, pe pământ Alcătuiți un popor sfânt. Pe-al vostru neam, El l-a ales. Dintre popoare v-a cules Și-apoi, deoparte, ați fost puși Și-n astă țară-ați fost aduși.


Dar ei voiau, mâna să pună Pe-o patrie – cu mult mai bună – Cari nu-i o țară pământească, Ci e o patrie cerească. De-aceea, nici lui Dumnezeu Nu-I e rușine ca, mereu, Să fie Dumnezeul lor, Aflat în fața tuturor, Și o cetate-a pregătit, Pentru ai săi, El, negreșit.


Pe voi, pe toți dar, fraților, Pe voi cari n-ați fost un popor, Însă acum sunteți, mereu, Popor ales de Dumnezeu; Pe voi, cari parte n-ați avut De îndurare, și-ați văzut Cum că acuma, vi s-a dat – Căci îndurare-ați căpătat.


Atunci, din jilțul de domnie, Un glas s-a auzit să vie Și-n felu-acesta a vorbit: „Iată, acuma a venit Cortul lui Dumnezeu, în care Sunt oamenii! Dumnezeu are Ca, între ei, să locuiască Și astfel, o să se vădească Precum că-i Dumnezeul lor, Iar ei vor fi al Său popor.


Celor care au biruit, Aceste lucruri minunate, Drept moștenire le sunt date; Căci Dumnezeu le voi fi Eu, Iar ei vor fi poporul Meu.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa