Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Exodul 6:4 - Biblia în versuri 2014

4 Un legământ am încheiat, Cu ei, urmând a le fi dat Țara Canaan, în mâna lor – Țara călătoriilor Lor sfinte, pe cari le făceau, Țara în cari străini erau Și ca străini au locuit.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

4 Am încheiat legământul Meu cu ei ca să le dau Canaanul, țara în care au locuit ca străini.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

4 Am făcut legământ cu ei și le-am promis în cadrul acestuia că le dau Canaanul – acea țară în care au locuit ca străini.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

4 De asemenea, am stabilit alianța mea cu ei, ca să le dau țara Canaán, țara pribegiei lor în care au locuit ca străini.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

4 De asemenea, Mi-am încheiat legământul Meu cu ei ca să le dau țara Canaan, țara călătoriilor lor sfinte, în care au locuit ca străini.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

4 Și am întărit și legământul meu cu ei ca să le dau țara Canaan, țara șederii lor vremelnice în care au stat vremelnic.

Onani mutuwo Koperani




Exodul 6:4
21 Mawu Ofanana  

Domnu-i vorbi, lui Avram, iară: „Privește astă țară! Toată, Seminței tale-i va fi dată!” Atunci, Avram a construit Altar, Celui ce i-a vorbit.


„În vremile ce au să vină” – Domnul a spus – „va fi străină, Sămânța ta, în altă țară. Roabă va fi și grea povară – În patru secole-ncheiate – Are a-i apăsa pe spate.


Un legământ a încheiat Domnul, cu-Avram, și-a cuvântat: „Dau țara, seminției tale. Ea se întinde de din vale De Nilul Egiptenilor, Și-atinge unda apelor Marelui fluviu Eufrat. Pământu-acesta minunat, Îl dau pentru al tău popor.


Tăiați să fie, toți, mereu. Să fie împrejur tăiat Robul născut sau cumpărat, Căci legământul vreau să fie Întărit astfel, pe vecie, În carnea voastră. Pe pământ, E veșnic acest legământ.


„Acesta-i al Meu legământ: Tu ai să fii, pe-acest pământ, Părinte pentru multe neamuri – Ca un copac cu multe ramuri.


„Eu sunt străin și venetic; Vreau un ogor – oricât de mic – Să-mi dați, ca loc de-nmormântare, Să-mi îngrop moarta, și pe care, Eu am să-l cumpăr de la voi.”


Acolo vreau să locuiești – Străin – așa cum te găsești. Eu sunt cu tine – nu uita! – Și te voi binecuvânta. Ținuturile-acestea, toate, Să știi că ție-ți vor fi date Și celor de pe urma ta. Eu am promis lucru-acesta, Tatălui tău, cu jurământ, Și Eu Îmi țin al Meu cuvânt!


Pe tine-am să te înmulțesc – Cât stelele, am să te cresc. Ținuturile-acestea, toate, Seminței tale, vor fi date; Iar neamurile câte sânt – De către Mine – pe pământ, În tine-s binecuvântate. Răsplată sunt, aceste toate,


Pe scara ‘ceea. Sus ședea Domnul, care îi priveghea. Atuncea, zise Dumnezeu: „Sunt Domnul, tatălui tău, Eu – Al lui Avram și-al lui Isac – Și iată ce-am de gând să fac: Pământul, unde ești culcat, Să știi că ție-ți va fi dat. Va fi al seminției tale,


Ce, lui Avram, Domnul i-a dat – Cu ce l-a binecuvântat – A lui țară, să ți-o dea ție Și-urmașilor ce au să-ți vie! Acum, în țară, ești străin. În vremurile care vin, De la Avram, s-o moștenești Și astfel, tu s-o stăpânești.”


Cu tine, fac un legământ: N-am să te șterg de pe pământ. Tu, fiii tăi, a ta soție, Nurorile, o să îți vie, Și-n arcă o să vă urcați.


Chiar dacă nu-i asemenea – În a Lui față – casa mea, Totuși, cu mine, a făcut Un legământ, veșnic ținut, Care a fost tare zidit Și-n toate, bine întărit. Nu o să facă Domnul, oare, Din ei – în urmă – a răsare Tot ceea ce, neîndoios, Are să fie de folos Ca bucurie să îmi dea, Lucrând spre mântuirea mea?


Zicând în felu-acesta: „Iată, Țara Canaanului ți-e dată Ție, acum, în stăpânire, Ca să îți fie moștenire, După cum sorții au ieșit.”


În acel timp, ei s-au vădit Puțini la număr, iar în țară, Doar ca străini se așezară.


Căci azi, în luna spicelor, Din țara Egiptenilor, Domnul v-a scos.” (În evreiește, „Abib”, luna se tălmăcește.)


„Domnul te scoate azi, afară. Când vei ajunge-n a ta țară – Care-i a Canaaniților, Heviților, Hetiților, Și-a celor ce sunt Amoriți Și-a celor cari sunt Iebusiți – În locu-acela minunat, Pe care, Domnul a jurat, Părinților, că ți-l dă ție – Țară în cari, precum se știe, Lapte și miere curg mereu, Tu să nu uiți de Dumnezeu, Și să-ți ții slujba viitoare, Atunci când luna următoare, A spicelor, sosi-va iar.


Eu sunt Acel care apoi, Vă voi călăuzi, pe voi, Spre țara ‘ceea minunată, Cari am jurat că va fi dată În stăpânire, lui Avram, Isac, Iacov și al lor neam. Veți stăpâni acel pământ, Cum am promis. Eu, Domnul sânt!”


Luați aminte și veniți La Mine, căci o să trăiți! Iată că am să-nchei apoi, Un legământ veșnic, cu voi, Pentru ca astfel să-ntăresc Toată-ndurarea ce-o vădesc Față de casa cea pe care, David urmașă-n lume-o are.


Moise-a vorbit, în acest fel, Feciorului lui Reuel Care, Hobab, este numit Și e, din Madian, venit: „Iată că noi suntem, acum, Gata de a porni la drum, Spre locul ce ne-a fost promis, De către Domnul, când a zis: „Vouă am să vi-l dau”. Apoi – Dacă dorești – vino cu noi, Să mergi alăturea de mine Ca astfel să îți meargă bine; Căci Domnul a făgăduit, Să facă bine, negreșit, Copiilor lui Israel.” Moise-a vorbit, în acest fel, Cu acel om, căci e știut Cum că, de socru, l-a avut.


Dar nici un loc n-a stăpânit, Ci doar, i s-a făgăduit Că el, stăpân, are să fie, Pe ea, cu-ntreaga-i seminție, Deși copii, nu a avut, Atuncea când i s-a făcut


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa