Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Exodul 6:12 - Biblia în versuri 2014

12 Moise răspunse, Domnului: „Dar nici fiii poporului Lui Israel nu au voit S-asculte, când eu le-am vorbit, Și crezi că Faraonul are Ca să îmi deie ascultare Chiar mie, care reușesc, Cu greutate, să vorbesc?”

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

12 Dar Moise a răspuns înaintea Domnului, zicând: ‒ Iată, fiii lui Israel nu m-au ascultat. Cum mă va asculta deci Faraon, pe mine, un vorbitor atât de slab?

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

12 Dar Moise a răspuns lui Iahve: „Dacă israelienii nu m-au ascultat, oare cum va asculta faraonul; și încă pe unul ca mine – care nu vorbește bine?”

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

12 Moise a vorbit înaintea Domnului și a zis: „Iată că fiii lui Israél nu m-au ascultat! Cum o să mă asculte Faraón, de vreme ce eu nu sunt îndemânatic la vorbire?”.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

12 Moise a răspuns în fața Domnului: „Iată că nici copiii lui Israel nu m-au ascultat. Cum are să m-asculte Faraon pe mine, care n-am o vorbire ușoară?”

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

12 Și Moise a vorbit înaintea Domnului zicând: Iată copiii lui Israel n‐ascultă de mine și cum să m‐asculte Faraon pe mine cel cu buze netăiate împrejur.

Onani mutuwo Koperani




Exodul 6:12
16 Mawu Ofanana  

Moise a zis lui Dumnezeu: „Dar Doamne, cine oare-s eu, Ca să-ndrăznesc și să mă duc, La Faraon, ca să-l aduc, Pe al lui Israel popor, Din țara Egiptenilor?”


Moise a zis lui Dumnezeu: „Iată, mă duc acuma eu, Cum poruncești, la Israel, Și-am să vorbesc în acest fel: „Părinții voștri au avut Un Dumnezeu – cum ați știut. Domnul v-a auzit și-apoi, Pe mine, m-a trimis la voi.” Dar dacă fi-voi întrebat: „Cum este Acest Domn, chemat?”, Sau „Care e Numele Lui?”, Ce-am să răspund poporului?”


Moise a zis: „Au să mă vadă, Dar știu că nu au să mă creadă Și n-au s-asculte glasul meu. „Nu L-ai văzut pe Dumnezeu” – Vor spune ei – „căci n-ai putut, Pe Domnul, să Îl fi văzut.”


Moise a zis lui Dumnezeu: „Dar Doamne, uită-Te că eu, Nu pot, ușor, ca să vorbesc; Acest cusur îl moștenesc, Pentru că nu îl am de ieri, Nu-l am nici de alaltăieri, Și nici de când aici Tu ești Cu al Tău rob ca să vorbești. Așa sunt eu: mi-e încurcată Vorba și limba, totodată.”


Domnul, porunci, a împărțit, Când iar, cu Moise, a vorbit Și cu al său frate Aron. Ele-l priveau pe Faraon, Și pe-al lui Israel popor Cari, din a Egiptenilor Robie și din a lor țară, Avea să fie scos afară.


Moise I-a zis lui Dumnezeu: „Dar eu vorbesc destul de greu. Când în Egipt voi fi plecat, Cum mă voi face ascultat, De Faraon? Vorbele mele, Vor fi luate-n seamă, ele?”


Moise s-a dus și a vorbit, Așa cum Domnu-a poruncit, Copiilor lui Israel. Dar ei n-au ascultat de el, Pentru că i-a împiedicat Robia grea-n cari s-au aflat.


Când aste lucruri le-am zărit, Înspăimântat am glăsuit: „E vai de mine! Sunt pierdut, Căci pe-mpărat, eu L-am văzut! Pe al oștirii Dumnezeu – Acum – L-am întâlnit, iar eu Sunt om cu buze necurate Și locuiesc într-o cetate, În mijlocul oamenilor Care și ei, la rândul lor, Tot buze necurate au!”


Eu zis-am: „Doamne, mă gândesc Precum că nu știu să vorbesc, Căci un copil numai, sunt eu.”


„Cui trebuie să îi vorbesc? Pe cine, martor, să-l găsesc?” Urechea lor surdă se-arată, Căci împrejur nu e tăiată. În stare nu-s să ia aminte, Iar ale Domnului cuvinte Sunt o ocară pentru ei, Pentru toți oamenii acei.


Pe Egipteni îi pedepsesc Și pe Iudei am să-i lovesc. Îi pedepsesc pe Edomiți, Pe Amoniți, pe Moabiți, Pe toți aceia – din popor – Ce-și rad colțul bărbilor lor Și pe cei care se vădesc Că în pustie locuiesc. Căci neamurile-n lume-aflate Nu au fost împrejur tăiate. Apoi, casa lui Israel, Pot spune că este la fel, Pentru că inima ei – iată – Nu este împrejur tăiată!”


Și Eu, a Mea împotrivire, Față de ei – de a lor fire – Și-am risipit al lor popor, În țările vrăjmașilor. Toți au să își smerească-ndată Inima lor, cari netăiată E, împrejur. Va fi plătită Fărădelegea săvârșită, Atunci, de către fiecare, După măsura ce o are Păcatul ce l-a făptuit.


Ștefan continuă a zice: „Sunteți, cu toți, tari la cerbice Și, împrejur, nu v-ați tăiat, La inimi și urechi! Ați stat, Întotdeauna, împietriți Și, tot mereu, vă-mpotriviți Duhului Sfânt. Cum ați văzut, Pe-ai voști’ părinți că au făcut, La fel faceți și voi, acum, Pășind mereu, pe al lor drum!


Inima vă va fi tăiată, Atuncea, împrejur, căci iată, Al vostru Domn și Dumnezeu Dorește să-L iubiți mereu, Din toată inima apoi, Și din tot sufletul, ca voi, În țara voastră, să trăiți.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa