Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Exodul 5:6 - Biblia în versuri 2014

6 În acea zi – înfuriat – Poruncă, Faraon a dat, Ispravnicilor ce-i avea Peste popor și-asemenea Apoi, și logofeților:

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

6 În aceeași zi, Faraon le-a poruncit asupritorilor poporului și supraveghetorilor acestuia, zicând:

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

6 În aceeași zi, faraonul a dat ordin celor care coordonau munca și celor care supravegheau poporul, zicându-le:

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

6 În acea zi, Faraón le-a poruncit supraveghetorilor poporului și scribilor lor:

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

6 Și chiar în ziua aceea, Faraon a dat următoarea poruncă isprăvniceilor norodului și logofeților:

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

6 Și Faraon a poruncit în aceeași zi asupritorilor poporului și ispravnicilor lor zicând:

Onani mutuwo Koperani




Exodul 5:6
14 Mawu Ofanana  

O oaste de oșteni avea Mereu, alături, Ozia, Cari fost-a-n cete împărțită. Oastea fusese rânduită De logofătul Ieiel Și de Maseia cari, și el Fusese mare dregător. Numărătoarea cetelor Și-a celor ce le-alcătuiau, Oameni-aceștia o făceau. Hanania era cel care, E, peste cete, pus mai mare.


Au pus ispravnici, peste ei, Cari trebuiau, ca pe Evrei, Să-i asuprească, ne-ncetat, Prin muncile ce li s-au dat. În acest fel, s-au construit Cetățile ce s-au numit Pitom și Ramses, cetăți care Slujeau atuncea, drept hambare, Pentru Egipt. Oricum făceau,


Domnul a zis: „Eu am văzut Chinul, prin care a trecut Poporul Meu, care-i robit La Egipteni, și-am auzit Și strigătul poporului. Deci Eu cunosc durerea lui.


Atunci, cei puși peste popor – Ispravnicii norodului, Precum și logofeții lui – Ieșiră de la împărat Și tuturor de veste-au dat, Despre porunca ce-au primit. Au zis: „Așa a poruncit, Azi, Faraon: „De-acum, să știți Că paie n-o să mai primiți!


Când au primit aste porunci, Văzură logofeți-atunci, În ce necaz mare erau, Ce greutăți îi apăsau. „Să faceți dar, necontenit, Așa cum este stabilit Numărul cărămizilor! Nimica, din numărul lor, Nu vi se scade!” – le spuneau Cei care îi supravegheau. „Mereu, să fie împlinită Norma care e cuvenită Zilei de muncă. Vă siliți, Ca norma să o împliniți!”


„Se interzice tuturor, Ca să mai dea, poporului, Paie, care, în munca lui, La cărămizi îi folosesc. Deci paiele cari trebuiesc, Nu se mai dau – precum s-au dat – Ci fiecare-i obligat Să-și strângă paie așadar, Atât cât îi e necesar.


Se-ndură cel neprihănit Chiar și de vite; dar vădit E căci cel rău nu va lăsa Loc milei, în inima sa.


Domnul, lui Moise, i-a vorbit: „Adă la Mine – negreșit – Pe șaptezeci dintre bărbați. Aceștia trebuie luați Dintre bătrânii cei pe care Poporul Israel îi are. Să îi alegi, atunci când vii, Doar pe acei pe care-i știi Că au putere în popor, Că ascultat e glasul lor. La cortul întâlnirii, voi Trebuie să veniți apoi.


Atunci, eu am chemat să vie – Din fiecare seminție – Pe toți bărbații acei cari S-au dovedit a fi mai mari. Pe ei i-am așezat apoi, Drept căpetenii, peste voi. I-am așezat, capi, peste-o mie, Capi peste-o sută-am pus să fie Și peste cincizeci mai apoi, Ca dregători, aflați la voi, În fiecare seminție.


„Tu – în cetăți – judecători, Ai să așezi, și dregători Care vor trebui să fie Aleși, în orice seminție, Să judece, după dreptate, În pricinile-nfățișate În fața judecății lor, De către omul din popor.


Când Iosua-n Sihem a stat, Poporu-ntreg s-a adunat – Cu-ai săi bătrâni, judecători, Cu-ai oștilor conducători, Precum și cu aceia cari, În Israel, erau mai mari – În fața lui și-au ascultat Povețele care s-au dat.


Isac, de Iacov, e urmat Și de Esau, în al său șir. Apoi, în muntele Seir, Eu, pe Esau, l-am așezat Și-n stăpânire, i l-am dat, În timp ce Iacov – cu ai lui – Lua drumul Egiptului.


Când aste lucruri se-ntâmplau, Bătrânii din popor ședeau Alături de judecători Și de-ai oștii conducători, Lângă chivotul Domnului. Erau cu toți în jurul lui, Iar preoții îi privegheau – Străini, de față, mai erau, Cari pe popor îl însoțise. Toată mulțimea se-mpărțise În două cete: jumătate Din rândul gloatei adunate, Spre Garizim, s-a îndreptat Și-n dreptul muntelui, a stat. Ceilalți, către Ebal, s-au dus Făcând așa precum a spus Moise, atunci când a trăit.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa