Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Exodul 5:21 - Biblia în versuri 2014

21 Și-n felu-acesta le-au vorbit: „Iată că ne-ați nenorocit! Deci să vă vadă Domnul, vrem, Și să vă judece! Suntem Urâți acum, în fața lui – În fața Faraonului – Și a slujbașilor ce-i are. Iar în necazu-acesta mare, Voi ne-ați vârât, prin ce ați spus Și ce-ați făcut! Acum ați pus O sabie, în mâna lor, Ca să omoare ăst popor!”

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

21 Ei le-au zis: „Domnul să Se uite la voi și să judece, pentru că ne-ați făcut de nesuferit în ochii lui Faraon și în ochii slujitorilor săi, dându-le sabia în mână ca să ne ucidă“.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

21 Și le-au zis: „Iahve să privească spre voi și să vă judece! Voi ne-ați făcut urâți înaintea faraonului și a reprezentanților lui. Astfel, le-ați pus sabia în mână ca să ne omoare.”

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

21 Și le-au zis: „Să vă vadă Domnul și să judece, pentru că ne-ați stricat reputația în ochii lui Faraón și în ochii slujitorilor lui, dându-le sabia în mână ca să ne ucidă!”.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

21 Și le-au zis: „Să vă vadă Domnul și să judece! Voi ne-ați făcut urâți lui Faraon și slujitorilor lui; ba încă le-ați dat sabia în mână ca să ne omoare.”

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

21 Și le‐au zis: Să vă vadă Domnul și să judece; că ați făcut mirosul nostru să fie urât în ochii lui Faraon și în ochii robilor lui punându‐le o sabie în mână ca să ne ucidă.

Onani mutuwo Koperani




Exodul 5:21
19 Mawu Ofanana  

Sarai îi zise, obidită, Soțului ei: „Batjocorită Mă aflu eu, în casa ta. Batjocura, asupra ta, Să cadă dar! Roaba ți-am dat, Dar ea, acum când a aflat Că-i grea și că-i la mare preț, Mi-a arătat numai dispreț. De-aceea, Domnul, între mine, Să judece, și între tine!”


Al tatălui tău Dumnezeu, Acela al tatălui meu – Al lui Avram și-al lui Nahor – Va fi al nost’ judecător!” Iacov făcu pe al său plac: Pe Dumnezeul lui Isac,


Iacov, apoi, a cuvântat: „Simeon! Levi! Ați lovit Cetatea. M-ați nenorocit! Acuma vom fi urmăriți De Canaaniți și Feresiți! Acei ce-n țară locuiesc, Ne vor urî! Eu stăpânesc Peste un număr foarte mic De oameni. N-am să pot, nimic, În contra lor, să întreprind, Când ei se vor uni, voind Ca să răzbune ce-ați făcut. Atuncea eu voi fi bătut, Oștirea mea va fi zdrobită, Iar casa-mi fi-va nimicită!”


Toți Amoniți-au priceput Cum că prin ceea ce-au făcut, Ajuns-au ca, urâți, să fie, De-a lui Israel seminție. De-aceea, oameni și-au tocmit Și de război s-au pregătit, Iar pedestrimea adunată, Din Siria a fost luată. Erau la douăzeci de mii Dintre ai Siriei copii. Unii, din Bet-Rehob, veneau; Alții, din Țoba, se trăgeau; De la cel care-nscăunat A fost, în Maca, împărat, O mie de oșteni chemară, Iar doisprezece mii luară Dintre aceia care sânt Aflați pe-al Tobului pământ.


Toți Amoniți-au priceput Cum că prin ceea ce-au făcut, Ajuns-au ca, urâți, să fie De-a lui Israel seminție. De-aceea, oameni și-au tocmit Și de război s-au pregătit Cu călăreți din Siria Și din Mesopotamia. De-asemenea, și-au strâns oșteni Din neamul cel de Sirieni Cari, la Maaca, se aflau, Sau care-n Țoba locuiau. Talanți de-argint au folosit Când oștile și le-au tocmit. În număr, s-au vădit să fie Talanți-aceștia, la o mie.


Pe Moise și l-au întrebat: „Dacă-n Egipt noi rămâneam, Morminte, oare, nu găseam? A trebuit ca să venim Până aici, ca să murim? Ce ne-ai făcut? Cum s-a-ntâmplat Că, din Egipt, tu ne-ai luat?


Întreg poporul a cârtit Și, către Moise, a vorbit: „Tu să ne spui acum, căci vrem Să știm, ce vom putea să bem?”


Contra lui Moise și Aron, Atunci, fiii lui Israel, Cârtiră și-au vorbit astfel:


Întreg poporul adunat Atunci, acolo, a crezut Vorbele lor și au văzut Că Dumnezeu a cercetat Pe Israel, căci a aflat De toate câte-a suferit Cât, în Egipt, a fost robit. Toți, fețele, și-au aplecat Și la pământ, s-au aruncat.


Când logofeții au ieșit De la-mpărat, i-au întâlnit Pe Moise și pe-Aron, șezând Mai la oparte, așteptând,


Moise s-a dus și a vorbit, Așa cum Domnu-a poruncit, Copiilor lui Israel. Dar ei n-au ascultat de el, Pentru că i-a împiedicat Robia grea-n cari s-au aflat.


Muștele care-au nimerit În untdelemn și au murit, Desigur că au să-l acrească; La fel are să dovedească – Oricâtă-nțelepciune fie – Numai puțină nebunie.


Aceasta e o prorocie, Pentru un timp ce va să vie. În miazăzi ea se arată, Spre dobitoace, îndreptată: Printr-un ținut ce-i strâmtorat Și în necazuri înglodat – Pe unde leul viața-și ține, De unde doar leoaica vine, Cu șarpele cel zburător Și cu năpârca-n urma lor – Au să își ducă bogăția, Precum și toată visteria, Pe spatele măgarilor Și pe cel al cămilelor, La un popor cari, ne-ndoios, N-o să le fie de folos.


Vrăjmașul care e aflat În miazănoapte, depărtat Are să fie de la voi. Am să îl izgonesc apoi, Spre un pământ rău, pustiit, Care de apă e lipsit. Am să-i împing, vrăjmașului, Partea din față-a oștii lui, În marea de la răsărit Și-apoi în cea din asfințit Am să-i împing partea pe care În coada oștilor o are. Se va-nălța duhoarea lui – Mirosul putregaiului – În sus, pentru că am văzut Că el, grozav doar, s-a crezut.


Atât este de-adevărat Că toți cei care s-au uitat La slava Mea și au văzut Minunile ce le-am făcut – Și în Egipt și în pustie – Și-apoi au cutezat să vie, La Mine, și M-au ispitit De zece ori și n-au voit Ca să asculte glasul Meu –


De ce ne duce Domnul, oare, Acum, în astă țară-n care, Uciși de sabie, să fim? Iar după ce o să pierim, Nevestele și-ai noștri prunci, De jaf vreți să ajungă-atunci? Nu e mai bine, pentru noi, Să ne întoarcem înapoi, În al Egiptului ținut, Care ne este cunoscut?”


În Israel, s-au auzit Zvonuri, cari astfel au vorbit: „Iată că Saul i-a bătut Pe Filisteni, și-i de știut Cum că poporul Israel, Urât ajunse-n acest fel, A fi, de către neamul lor.” Întreg neamul Evreilor, Către Ghilgal a apucat – Unde era Saul aflat –


Achiș era-mpăratul lor, Și-n David, el se încredea, Iar în al său gând, își zicea: „David – așa cum am văzut – Urât, acuma, s-a făcut, Față de-ntregul Israel. Tocmai de-aceea, cred că el Rămâne-n Gat și-are să fie, În slujba mea, pentru vecie.”


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa