Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Exodul 40:34 - Biblia în versuri 2014

34 Atuncea, norul a venit Și cortul l-a învăluit. Mulțimea toată a văzut Că întreg cortul s-a umplut De slava Domnului. Astfel,

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

34 Atunci norul a acoperit Cortul Întâlnirii și gloria Domnului a umplut Tabernaculul.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

34 Atunci norul a acoperit Cortul Întâlnirii; și gloria lui Iahve a umplut Tabernacolul.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

34 Norul a acoperit cortul întâlnirii și gloria Domnului a umplut sanctuarul.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

34 Atunci, norul a acoperit cortul întâlnirii și slava Domnului a umplut cortul.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

34 Și norul a acoperit cortul întâlnirii și slava Domnului a umplut locașul.

Onani mutuwo Koperani




Exodul 40:34
28 Mawu Ofanana  

Dar află că Eu – negreșit – În casă, nu am locuit, Din ziua-n care l-am luat Pe Israel și l-am scăpat Din al Egiptului ținut. Eu, nici o casă, n-am avut, Ci într-un cort, am locuit Atunci când am călătorit.


Sunet de trâmbiți s-a-nălțat, Chimvalele au răsunat, Iar corul instrumentelor Unitu-s-a cu glasul lor. Cei cari din gură doar cântau, Pe Dumnezeu Îl preamăreau: „Domnul e bun, plin de-ndurare, Iar îndurarea Lui cea mare, Din înălțimi, peste noi, vine Și-n vecii vecilor, va ține.” În clipa ‘ceea, s-a lăsat Un nor, din cer, și a intrat Îndată-n Casa Domnului Umplând întreg Locașul Lui.


Preoții care se aflau, Atunci, acolo, nu puteau Să intre-n Casa Domnului, Din pricină că slava Lui Venită-n nor s-a răspândit Și totul fost-a-nvăluit.


Locașul Casei Tale, eu, Știi bine, că-l iubesc mereu, Precum iubesc locul în care Se află slava Ta cea mare.


În straja dimineți-apoi, Domnul privit-a înapoi, Din al Său stâlp de foc – din nor – Și-n rândul Egiptenilor, Învălmășeală a zvârlit.


Pe când Aron vorbea astfel Copiilor lui Israel, Către pustiu, toți au privit. Plin de uimire, a zărit, Atunci, acel întreg popor, Slava lui Dumnezeu, în nor.


Un sfânt locaș, să-Mi faci apoi, Căci locui-voi între voi.


Locul acela, negreșit, De slava Mea, va fi sfințit, Pentru că Eu, în locu-acel, Mă întâlnesc cu Israel.


De câte ori Moise intra În cort, norul se cobora În fața ușii cortului, Iar Moise-I vorbea Domnului.


Căci Cel Prea-Nalt – cari locuiește În veșnicii și se vădește Că al Său Nume este sfânt, Mereu – a spus acest cuvânt: „În locuri ‘nalte, Mă găsesc Și în sfințenie locuiesc. Dar sunt cu cel ce e zdrobit, Cu omul care e smerit, Căci cercetez inimi zdrobite Și-nviorez duhuri smerite.


S-au zguduit, de glasul lor – Atunci – ușorii ușilor Iar fumul care s-a făcut, Întreaga casă, a umplut.


Atuncea, slava Domnului Și toată măreția Lui Care pe heruvimi a stat, Se ridică și s-a-ndreptat, Apoi, spre pragul cel pe care, Casa-l avuse la intrare, Astfel încât noru-a putut, Templul ca să îl fi umplut, Iar slava Domnului făcea, Întreaga curte, de lucea.


„Pe al tău frate, să-l previi, Căci trebuie Aron să știe – Când, în al Meu cort, o să vie – Că nu tot timpul va putea Să treacă, de acea perdea, Care-nlăuntru e aflată Și care este așezată Ca să acopere privirii, Acel capac al ispășirii Cari, pe chivot, trebuie pus. În acest fel îi vei fi spus Tu, lui Aron, ca să nu piară, Când, în lăcaș, intra-va iară. Peste capac, un nor va sta, În care Mă voi arăta.


Voi clătina neamurile. Am să le iau comorile Care în urmă vor umplea, De slavă, toată Casa Mea” – A cuvântat Acel pe care, Drept Domn al ei oștirea-L are.


„Decât e slava adunată De Casa cea de prima dată, Mai mare o să se vădească Slava ce o s-o dobândească Casa la care voi lucrați, Pe care-acum o înălțați! Aici, dau pace tuturor” – A zis Domnul oștirilor.


De câte ori Moise-a vorbit Cu Dumnezeu, a trebuit Să intre-n cortul întâlnirii. De pe capacul ispășirii Cari pe chivot e așezat, Pe mărturia ce s-a dat – Dintre-ai săi heruvimi pe care La capete capacu-i are – Glasul lui Dumnezeu vorbea, Iar Moise-apoi îi răspundea.


Aceștia sunt – după cum știți – Cu toți, copii Israeliți Cari înfiere-au căpătat Și legăminte li s-au dat, Slava și Legea cea cerească Cu slujba cea dumnezeiască, Făgăduințe, după care


Templul, îndată, am văzut, Cum că, de fum, a fost umplut, Din slava Dumnezeului Cel viu și a puterii Lui. Apoi, în Templu, nimenea, Să intre, nu va mai putea, Decât atunci când se sfârșesc Urgiile care lovesc Fața întregului pământ Și care, șapte-n număr, sânt.”


Atunci, din jilțul de domnie, Un glas s-a auzit să vie Și-n felu-acesta a vorbit: „Iată, acuma a venit Cortul lui Dumnezeu, în care Sunt oamenii! Dumnezeu are Ca, între ei, să locuiască Și astfel, o să se vădească Precum că-i Dumnezeul lor, Iar ei vor fi al Său popor.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa