Exodul 4:27 - Biblia în versuri 2014

²⁷ Astă poruncă a primit Aron, când Domnul i-a vorbit: „Moise, curând, are să vie. Du-te-nainte-i, în pustie.” Aron, îndată, a făcut Așa precum i s-a cerut. Pe Moise – pe fratele lui – Găsindu-l la al Domnului Munte șezând, l-a-mbrățișat Cu drag și-apoi, l-a sărutat.

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

²⁷ Domnul i-a zis lui Aaron: „Du-te în deșert ca să-l întâlnești pe Moise“. El a plecat și, când a ajuns la muntele lui Dumnezeu, l-a întâlnit pe Moise și l-a sărutat.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

²⁷ Iahve zisese lui Aaron: „Du-te să îl întâmpini pe Moise în deșert.” El a plecat. Și când a ajuns la muntele lui Dumnezeu, l-a întâlnit pe Moise și l-a sărutat.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

²⁷ Domnul i-a zis lui Aaròn: „Mergi în întâmpinarea lui Moise în pustiu!”. El a plecat și l-a întâlnit la muntele lui Dumnezeu și l-a sărutat.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

²⁷ Domnul a zis lui Aaron: „Du-te înaintea lui Moise în pustie.” Aaron a plecat. A întâlnit pe Moise la muntele lui Dumnezeu și l-a sărutat.

Traducere Literală Cornilescu 1931

²⁷ Și Domnul a zis lui Aaron: Ieși în întâmpinarea lui Moise în pustie. Și a mers și l‐a întâmpinat în muntele lui Dumnezeu și l‐a sărutat.

Exodul 4:27 Mawu Ofanana

Geneza 29:11

Când a sfârșit, a sărutat Pe fata lui Laban și-a stat Mai la oparte și-a-nceput Să plângă-ncet. Când l-a văzut, Rahela s-a apropiat Și lângă el s-a așezat,

1 Regi 19:8

Ilie-atunci s-a ridicat, A băut apă și-a mâncat, Iar cu puterea adunată Din astă hrană căpătată, Făcut-a un drum lung și greu, La muntele lui Dumnezeu, Care, Horeb, este chemat Și este foarte-ndepărtat. În patruzeci de zile, el – Și-n patruzeci de nopți, la fel – A mers, mereu, neobosit, Fără să se mai fi hrănit.

Psalmi 105:26

Moise și-Aron au fost aleși, De Dumnezeu, și-apoi trimeși Să izbăvească-al Său popor.

Exodul 18:5

Ietro – socrul lui Moise deci – Pe-ale pustiului poteci – De a sa fiică însoțit Și de-ai ei fii – iute-a pornit, Către muntele Domnului, La Moise, ginerele lui.

Exodul 18:7

Moise-a ieșit în fața lui Și-apoi, ‘naintea socrului, Jos, l-a pământ, s-a aruncat Și-n urmă, el l-a sărutat. De sănătate se-ntrebară Și-apoi, în al său cort, intrară.

Exodul 19:3

Moise, pe munte, s-a suit, La Domnul, care i-a vorbit: „Să-i spui, casei lui Israel, Să-i spui poporului acel:

Exodul 20:18

Poporul, tunete-auzea Și trâmbița, când el privea La flăcările muntelui, Ce fumega în fața lui. Privind această panoramă, Poporul era plin de teamă Și se ținea la depărtare.

Exodul 24:13

Moise, în urmă, s-a sculat, Iar Iosua, cu el, a stat Căci – tot mereu – el l-a slujit. Moise, pe munte, s-a suit, La Dumnezeu. Când a plecat,

Exodul 3:1

Moise era, în acel an, La preotul din Madian – La Ietro, deci la socrul lui. El păștea turma socrului, Iar într-o zi, când a trecut, Cu ea, pustia, a văzut În față-i, muntele cel mare, Chemat Horeb, muntele care E al lui Dumnezeu. De-ndat’,

Exodul 4:26

Domnul, pe Moise, l-a lăsat. Sefora, „Soț de sânge” spuse, Din pricină la ce făcuse, Căci împrejur ea l-a tăiat Atuncea, pe al ei băiat.

Qohelet 4:9

În loc de unu-i bine doi: Mai bună plată, amândoi Pentru-a lor muncă-au să primească;

Fapte 10:20

Acum, degrabă, scoală-te Și-apoi, cu ei, pogoară-te Îndată, fără șovăire, Fiindcă Eu le-am dat de știre, Să vină a te căuta. Pleacă dar, iute, nu mai sta!”