Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Exodul 4:23 - Biblia în versuri 2014

23 Să îți vorbesc, acuma, viu Și-ți spun: „Lasă-l pe al Meu fiu Să plece, ca să Îmi slujească! Dacă nu faci să se-mplinească Dorința Mea, precum am vrut, Atunci pe-ntâiul tău născut Îl voi ucide, negreșit!” Când Domul, vorba, a sfârșit,

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

23 Îți spun: lasă-l pe fiul Meu să plece ca să-Mi slujească. Dacă nu vrei să-l lași să plece, iată, îl voi ucide pe întâiul tău născut!’»“.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

23 Ți-am ordonat să îi permiți fiului Meu să plece ca să Mi se închine; dar tu ai refuzat! Acum, să știi că îl voi omorî pe primul copil care s-a născut în familia ta!’»”

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

23 Și îți spun: ‘Lasă-l pe fiul meu [să plece] ca să mă slujească; iar dacă nu vrei să-l lași [să plece], eu îl voi ucide pe fiul tău, pe întâiul tău născut’› »”.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

23 Îți spun: Lasă pe fiul Meu să plece, ca să-Mi slujească; dacă nu vrei să-l lași să plece, voi ucide pe fiul tău, pe întâiul tău născut.»’”

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

23 Și îți zic: Lasă pe fiul meu să meargă să‐mi slujească. Și dacă nu vei voi să‐l lași, iată voi ucide pe fiul tău, pe cel întâi‐născut al tău.

Onani mutuwo Koperani




Exodul 4:23
22 Mawu Ofanana  

Pe cei dintâi născuți pe care Țara Egiptului îi are, Domnul, din ceruri, i-a lovit Și-n felu-acesta au pierit.


El i-a lovit pe cei pe care, Întâi născuți, Egiptu-i are, Chiar de la oameni începând, La dobitoace ajungând.


Pe-Acela care i-a lovit Pe Egipteni și-a nimicit De-ndată, pe toți cei pe care, Întâi născuți, Egiptu-i are, Căci îndurarea Domnului Ține în veacul veacului!


Cum i-a lovit pe cei aflați Întâi născuți printre cei care, Locuitori, Egiptu-i are – Pârga puterilor lui Ham Și-a celor ce-s din al lui neam.


Îndată, Moise și Aron Se duseră la Faraon, Și înaintea lui au spus: „Până când fi-vei nesupus? Cât ai să Mi te-mpotrivești? Când ai de gând să te smerești În fața Mea? Pe-al Meu popor, Din țara Egiptenilor, Să-l lași să plece, să-Mi slujească!


De nu-l lași, au să năvălească Lăcustele-mpotriva ta. Mâine, ele-n Egipt vor sta, Pentru că Eu ți le trimit.


Pieri-vor toți ai voștri prunci, Cari mai întâi vi s-au născut. Lucrul acest va fi-nceput De la urmașul pus pe tron Chiar de măritul Faraon, Până la cel mai ne-nsemnat Fecior al roabei care-a stat La râșniță. Primii născuți Ai dobitoacelor, trecuți În moarte, chiar și ei fi-vor.


Când miezul nopți a venit Peste Egipt, Domnu-a lovit Pe cei dintâi născuți ai lui: Din casa Faraonului – De pe-al său scaun de domnie – Pân’ la acel ce-a fost să fie Primul născut al celui care Era, atunci, în închisoare; Și-n neamul dobitoacelor Pieriră-ntâi născuții lor.


S-a-mpotrivit Faraon, vrând Să ne oprească să plecăm, Domnul, căruia ne-nchinăm, Pe toți întâi născuții lui, Precum și pe-ai Egiptului, I-a omorât atunci, lovind Întâi pe oameni și sfârșind Cu dobitoacele lor. Eu, Jertfă-i aduc, lui Dumnezeu, Pe cei ce sunt întâi născuți – Pe toți cei care-au fost făcuți Întâi, ca parte bărbătească. Apoi, are să trebuiască Să îi răscumperi pe toți cei Întâi născuți, din fiii mei.


Moise, pe larg, i-a povestit, Lui Ietro, tot ce-a făptuit Domnul, contra Egiptului, Precum și-a Faraonului, Din pricina lui Israel. I-a spus, în urmă, și ce fel De suferințe-au îndurat, Pe drum, și-apoi cum i-a scăpat, De toate-acestea, Dumnezeu, Care i-a însoțit mereu.


Ei au s-asculte și-mpreună Cu toți bătrânii ce se-adună, La Faraon o să plecați Și astfel o să cuvântați: „Cel cari i-e Domn ăstui popor – E Dumnezeu Evreilor – Cu noi, acum, S-a întâlnit. De-aceea iată, am venit La tine, ca să te rugăm Să ne îngădui să plecăm, Cale de trei zile-n pustie, Unde vor trebui să fie Aduse jertfe, Domnului.”


Moise și-Aron, apoi, s-au dus La Faraon, și-astfel i-au spus: „Domnul, Cel care e – mereu – Al lui Israel Dumnezeu, Ție-mpărate, îți vorbește: „Acuma dar, îngăduiește, Să plece-al Meu popor. Să fie Lăsat, să meargă în pustie, Unde voiesc să pregătească Un praznic și să prăznuiască În cinstea Mea, cum se cuvine.”


„Spune-i dar, Faraonului: „Să lași fiii poporului Lui Israel, să iasă-afară, Să plece-acum, din a ta țară!”


Iată cum trebuie vorbit, Cu Faraon. La râu, când vine, Vei zice: „M-a trimis la tine, Acum, Domnul Evreilor – Cel care-I Dumnezeul lor – Ca să îți spun: „Scoate afară, Pe-al Meu popor, din a ta țară. Lasă-l să meargă în pustie, Unde o să-Mi slujească Mie! Până acum, n-ai ascultat Poruncile ce ți le-am dat.”


Domnul, pe Moise, l-a trimis La Faraon și-astfel i-a zis: „Vorbește-i Faraonului: „Ascultă vorba Domnului: „Pe-al Meu popor, acum, îl lasă, Din a ta țară ca să iasă Și să se ducă în pustie, Unde să Îmi slujească Mie!


Domnul, pe Moise, l-a chemat Și-n acest fel a cuvântat: „Mergi la Aron acum, și-i spui: „Lovește a pământului Țărână, cu toiagul tău, Și vei vedea cum lutul său Se va preface în țânțari – Sau în păduchi, spus altfel – cari Vor prinde sub puterea lor Ținutul Egiptenilor.”


Așa a fost, cum a vorbit: Aron, țărâna, a lovit Cu-al său toiag și imediat, Ea, în păduchi, s-a preschimbat, În țara Egiptenilor. Ei, pe oricari locuitor Al țări-apoi, s-au așezat. De răul lor, nu au scăpat Nici dobitoacele – și ele Răbdară zilele acele.


Domnul, pe Moise, l-a chemat Și-n acest fel a cuvântat: „Te scoală, dis de dimineață, Și-i ieși lui Faraon în față. Când va veni la apă el, Îi vei vorbi în acest fel: „Așa vorbește Dumnezeu: „Să-l lași tu, pe poporul Meu, Acum, să plece, în pustie, Unde să Îmi slujească Mie.


Domnul, pe Moise, l-a chemat Și-n acest fel a cuvântat: „Te duci la Faraon și-i spui: „Ascultă vorba Domnului, Al Domnului Evreilor: „Să-l lași dar, pe al Meu popor, Ca să se ducă în pustie, Unde să Îmi slujească Mie.


Domnul, lui Moise, i-a vorbit: „Iată ce ai de împlinit: Mâine, te scoli de dimineață, Îi ieși lui Faraon în față Și îi transmiți ce îți spun Eu: „Așa vorbește Dumnezeu, Domnul Evreilor: „Îl lasă, Pe-al Meu popor, acum, să iasă Din țara ta, ca, în pustie, Să meargă, să-Mi slujească Mie.


De nu-l lași, de te-mpotrivești Și dacă ai să-l mai oprești,


„Când era tânăr Israel, Eu îl iubisem mult, pe el Și din Egipt, atuncea, Eu Chematu-l-am pe fiul Meu.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa