Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Exodul 4:11 - Biblia în versuri 2014

11 Domnul a zis: „Cine-a făcut Gură, la om? Unul e mut, Sau altul surd e, din născare; Unul, poate, vedere n-are, În timp ce altul vede bine. Acuma, te întreb pe tine: Pe cei de care ți-am vorbit, Oare nu Eu i-am întocmit?

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

11 Atunci Domnul l-a întrebat: ‒ Cine a făcut gura omului? Sau cine îl face mut, sau surd, sau cu vedere, sau orb? Oare nu Eu, Domnul?

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

11 Atunci Iahve l-a întrebat: „Cine a făcut gura omului? Cine a făcut pe om să fie mut sau surd, cu vederea sănătoasă sau orb? Oare nu Eu, Iahve, sunt Acela?

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

11 Domnul i-a zis: „Cine a pus omului gură? Și cine-l face mut sau surd, văzător sau orb? Oare nu eu, Domnul?

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

11 Domnul i-a zis: „Cine a făcut gura omului? Și cine face pe om mut sau surd, cu vedere sau orb? Oare nu Eu, Domnul?

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

11 Și Domnul i‐a zis: Cine a făcut omului gură sau cine face mut sau surd sau văzând sau orb? Nu eu, Domnul?

Onani mutuwo Koperani




Exodul 4:11
18 Mawu Ofanana  

Haidem, măsuri ca să luăm, Și limba să le-o încurcăm – Să nu poată să se-nțeleagă – De lucru, praful să se-aleagă!”


Te-ntreb: Îmi e, ceva, prea greu? Nu sunt Eu oare, Dumnezeu? Din nou, la anul, am să viu, Iar Sara va avea un fiu.”


La orbi – vedere – El le-a dat, Iar pe cei strâmbi i-a îndreptat. Oamenii cei neprihăniți, De către Domnul, sunt iubiți.


Deschide-mi gura și-atunci eu Am să Te laud, tot mereu.


Acela care a sădit Urechea, nu a auzit? Cel care, ochiul, l-a făcut, Se poate să nu fi văzut?


Ochiul cari să privească poate, Urechea ce aude toate, Făcute sunt de Dumnezeu.


Să deschizi ochii orbilor, Să-i scoți pe cei ce sunt legați Fiind în temnițe-aruncați, Să-i scapi pe cei ce se vădesc Că-n întuneric locuiesc.


De pe altar. Când mi-a atins Gura cu el, a cuvântat: „Nu te speria! Ești curățat! Acuma e îndepărtată A ta nelegiuire, iată, Și tot păcatul săvârșit, În acest fel e ispășit!”


Eu zis-am: „Doamne, mă gândesc Precum că nu știu să vorbesc, Căci un copil numai, sunt eu.”


Domnul, apoi, mâna Și-a-ntins Și buzele mi le-a atins, Zicând: „Iată, cuvântul Meu, În gura ta îl așez Eu.


Dar mâna Domnului venise, Seara, până când nu sosise Omul acel, și m-a făcut Atunci, ca să nu mai fiu mut, Pentru că gura îmi deschise, Iar acel om, în zori, venise.


Într-o cetate, cineva, Cu trâmbița, făr’ a speria Poporul ce se află-n ea? Sau în cetate, peste fire, Se lasă vreo nenorocire Pe care să n-o fi făcut Domnul și să n-o fi știut?


Orbii vederea-și capătă, Iar șchiopii nu mai șchioapătă; Surzii aud, sunt curățați Leproșii, morți-s înviați, Și Evanghelia se vestește Săracilor. Ferice este


Ascultă dar, cum ai să știi Că-i drept ce-am zis: mut ai să fii, Până se va fi petrecut Tot ce ți-am spus, căci n-ai crezut Cuvintele ce le vestesc, Care, la vreme, se-mplinesc!”


Iar Zaharia a simțit Că limba i s-a dezlegat Și graiul și-a recăpătat. Apoi, a tot vorbit mereu Și-a lăudat pe Dumnezeu.


Alții ziceau: „Nu a vorbit, Asemeni unui îndrăcit! Un drac poate avea putere, Ca să dea, orbilor, vedere?!”


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa