7 Le-au pus pe partea de la umeri a tunicii, pentru ca ele să fie acele pietre care amintesc (lui Iahve) de israelieni – așa cum îi poruncise Iahve lui Moise.
Răspuns-am: „Iată, Dumnezeu, Cari este Domn al cerului, E-alături de poporul Lui. Ne sprijinește și-o să fim În stare ca să izbândim. Ai Domnului robi, suntem noi. De-aceea, vom zidi – apoi – Astă cetate, dar în ea, Parte – nicicând – nu veți avea. Nu veți avea – vă dau de știre – Nici măcar drept de amintire”
Pe umerii efodului, Aceste pietre să le pui, Pentru aducere aminte. Aron le va purta-nainte – La Domnul – pe umerii lui – Pe umerii efodului – Să-I amintească-n acest fel, De toți fiii lui Israel.
Când în Locașul sfânt intra-va Aron, pe inimă, purta-va, Pe-acel pieptar ce e chemat „Al judecății”, încrustat – În pietrele pe el aflate – Numele care-au fost purtate De toți fiii lui Israel, Căci procedând în acest fel, În față dar, la Dumnezeu, Spre amintire – tot mereu – Numele lor vor fi purtate Și astfel nu vor fi uitate.
Voi să răspundeți: „S-a-ntâmplat Că apele s-au despicat, Pe când chivotul Domnului Intra-n valea Iordanului. Aceste pietre au menire, De a sluji drept amintire, Copiilor lui Israel.”