Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Exodul 39:1 - Biblia în versuri 2014

1 Veșminte-apoi au fost croite – Din materialele vopsite Cu-albastru și cu purpuriu, Precum și cu cărămiziu – Pe cari, preoții le purtau, Când în lăcașul sfânt slujeau.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

1 Din fire de culoare albastră, purpurie și stacojie au făcut veșminte țesute cu măiestrie, pentru slujirea în Locul Sfânt, și au făcut veșminte sfinte pentru Aaron, așa cum Domnul îi poruncise lui Moise.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

1 Au făcut apoi hainele pentru slujirea în Locul Sfânt și vestimentația sfântă pentru Aaron. Acestea au fost țesute din fire colorate cu albastru, cu roșu-închis și roșiatic, exact cum îi poruncise Iahve lui Moise.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

1 Din purpura violetă, roșie și stacojie au făcut veșmintele slujirii pentru slujba de la sanctuar; au făcut veșminte sfinte pentru Aaròn, cum îi poruncise Domnul lui Moise.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

1 Cu materiile vopsite în albastru, în purpuriu și în cârmâziu, au făcut veșmintele preoților pentru slujba Sfântului Locaș și au făcut veșminte sfinte lui Aaron, cum poruncise lui Moise Domnul.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

1 Și din albastru și purpură și carmezin au făcut haine de slujbă pentru slujba în sfânta și au făcut hainele sfinte pentru Aaron; după cum poruncise Domnul lui Moise.

Onani mutuwo Koperani




Exodul 39:1
14 Mawu Ofanana  

Iar mărturiile ce-s date, De Tine, sunt adevărate. Sfințenia este pe-a Ta cale Și e podoaba Casei Tale, De-acum și până-n veșnicie, Atât cât vremi au să mai fie.


Materii colorate-apoi, Va trebui să strângeți voi – Vor fi albastre, purpurii, Dar fi-vor și cărămizii. Din păr de capră s-aibă fire Pânza, dar vreau și in subțire;


„Cortul, ca să-l alcătuiești, Zece covoare folosești. Covorul fi-va împletit Din in subțire, răsucit. De-asemeni, fi-vor folosite Și materialele vopsite Cu-albastru și cu purpuriu, Precum și cu cărămiziu.


Aur, aveți să folosiți – Și in subțire – să croiți Aceste haine, iar apoi, Să le vopsiți, în urmă, voi, Cu-albastru și cu purpuriu, Precum și cu cărămiziu.”


Veșmintele preotului: Cele de slujbă, și veșminte Pentru Aron, care sunt sfinte; Veșminte pentru fiii lui Aflați în slujba Domnului, Cari sunt veșminte preoțești;


La slujbă, în locașul sfânt, Veșminte, de făcut, mai sânt – Pentru preoți – și-apoi veșminte, Pentru Aron; ele sunt sfinte. Veșminte vor mai fi lucrate Pentru-ai săi fii, spre-a fi purtate Numai la slujba preoțească, Pe cari trebuie s-o-mplinească.”


Cei ce aveau stofe-au venit, La Moise, și le-au dăruit. Erau vopsite-n purpuriu, Albastru și cărămiziu. Piei de berbeci au mai adus – Roșii, așa precum s-a spus – Piei de vițel de mare, in, Precum și păr de capră, fin.


Tot din aramă, s-au turnat Picioarele pe care-au stat Toți stâlpii ce s-au folosit La poarta curții, negreșit. Apoi, țărușii cortului – Și toți țărușii curții lui – Au fost turnați – de bună seamă – Cum s-a cerut, tot din aramă.


Veșmintele preotului – În urmă – au mai fost aduse Și-n a lui Moise față, puse. Ele doar pentru slujbă sânt, Când intra el, în Locul sfânt. Au mai adus și noi veșminte, Pentru Aron – care sunt sfinte – Și hainele fiilor lui – Preoți – în slujba cortului.


Atunci când vor intra cu toți, În locul sfânt, cei ce-s preoți N-o să mai trebuiască, iară, În curtea cea de dinafară Să iasă, căci hainele lor – Pe cari în timpul slujbelor Le folosesc – vor fi lăsate, Mereu, în locu-acela, toate, Pentru că ale lor veșminte Nu-s simple haine, ci sunt sfinte. Alte veșminte au să-și pună Atunci când oameni se adună Și au să meargă-n fața lor, În curtea ce-i pentru popor.”


Aceasta-i legea arătată, Ce pentru Casă a fost dată. Apoi, pe vârful muntelui, Întreg cuprinsul locului Ce e al Casei, să se știe Cum că, prea sfânt, are să fie. Aceasta-i legea cea pe care Această Casă, doar, o are.


Odată pentru totdeauna, Hristosul nostru a intrat, În Locul cel „prea sfânt” chemat, Și n-a dus sânge de vițel Și nici de țapi. Acolo, El, Cu al Său sânge a intrat, După ce-ntâi a căpătat O veșnică răscumpărare.


N-a trebuit ca să se ducă Și-apoi, pe Sine, să Se-aducă Drept jertfă, pentru fiecare, De multe ori, ca și cel care Ca preot mare a intrat În Locul cel „prea sfânt” chemat – Odată-n an – având, cu el, Sânge de țap, ori de vițel – Deci sânge cari nu e al lui, Ci e a animalului Ce, înadins, a fost jertfit –


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa