Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Exodul 38:8 - Biblia în versuri 2014

8 A mai făcut, pentru spălat, Și un lighean, ce l-a lucrat Numai din tablă de aramă. Piciorul său, de bună seamă, Tot din aramă l-a-ncropit. Drept material, a folosit, Atuncea, la facerea lor, Oglinzile femeilor.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

8 Din oglinzile femeilor care slujeau la intrarea în Cortul Întâlnirii a făcut ligheanul de bronz cu piedestalul lui, făcut tot din bronz.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

8 A făcut ligheanul de bronz cu postamentul lui, folosind pentru el oglinzile femeilor care slujeau la intrarea în „cortul întâlnirii”.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

8 A făcut baia de bronz cu suportul ei de bronz din oglinzile slujitoarelor care slujeau la ușa cortului întâlnirii.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

8 A făcut ligheanul de aramă, cu piciorul lui de aramă, din oglinzile femeilor care slujeau la ușa cortului întâlnirii.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

8 Și a făcut spălătorul de aramă și piciorul lui de aramă din oglinzile femeilor care se strângeau pentru slujbă la intrarea cortului întâlnirii.

Onani mutuwo Koperani




Exodul 38:8
23 Mawu Ofanana  

Tot din aramă s-au turnat Zece lighene. S-a luat Câte-un lighean ca pus să fie Pe fiecare temelie. Adânci, de patru coți, erau Și patruzeci de bați intrau, În fiecare dintre ele.


Tot din aramă, de îndat’, O mare-apoi, a mai turnat. Marea, rotundă, se vădea Și zece coți lățime-avea. Cinci coți ‘nălțime a avut, Iar după-aceea, s-a văzut Că dacă se punea un șnur Pe margine – jur împrejur – Acela în lungime-avea Treizeci de coți. Apoi, sub ea –


Ci-n nevinovăție – iată – Îmi curăț mâinile-așa dar, Când înconjor al Tău altar;


Domnul, lui Moise, i-a vorbit Și iată ce i-a poruncit:


Altarul arderii de tot, Cu ale lui scule cu tot; Ligheanul cu piciorul lui;


Drugii acești au fost luați Și, prin verigi, au fost băgați, Pe laturile-altarului, Fiind pentru mutarea lui. Altarul fost-a întocmit Din scânduri, care s-au cioplit. Aramă-avea – pe exterior – Și era gol, în interior.


Iar între cort și locul lui, Ligheanul fi-va așezat Și apă-n el, va fi turnat.


Ferice e de omul care Ascultă al meu glas și are Ca să vegheze poarta mea Și al meu prag, de-asemenea.


Maramele cele ușoare, Turbanele, cămășile Cele subțiri și-oglinzile.


În acea zi, casei pe care David în stăpânire-o are, Și celor care se vădesc Că în Ierusalim trăiesc Li se deschide un izvor. Acel izvor al tuturor, Pentru păcat are să fie, Dar și pentru necurăție.


Petru, în curte, s-a aflat, Cu alții stând, când, observat, Fost-a de-o slujnică. La el, Aceasta merse: „Cu Acel Iisus, venit din Galileea, Și tu ai fost!” – i-a zis femeia.


Din nou, nu s-a mai măritat După ce soțul i-a murit, Ci, singură, a viețuit. Ani, optzeci’patru, număra Și-n Templu, ne-ncetat, era; Cu post și rugăciuni, mereu, Ea Îi slujea lui Dumnezeu.


„Acela care s-a scăldat” – Zise Iisus – „spre-a fi curat, Acum, doar trebuință are Să se mai spele pe picioare. Iar voi, care în juru-Mi stați, Sunteți – dar nu chiar toți – curați.”


Petru, însă, rămase-afară; Dar celălalt a ieșit iară, Cu portărița, a vorbit, Și-astfel, și Petru-a fost primit,


Cea care, cu adevărat, Drept văduvă, s-a arătat – Căci singură fiind, mereu, Și-a pus nădejdea-n Dumnezeu – În rugi și cereri va ședea Noapte și zi, de-asemenea.


Acestea, doar s-au dovedit Porunci ce-s asemănătoare, Cu toate cele privitoare La multe feluri de mâncări, La sărbători și la spălări, Pân’ la o vreme anumită, Ce spre-ndreptare-i hărăzită.


Deci ascultați vorbele mele, Și nimenea să nu vă-nșele Cu basme, copilașilor! Spun, spre știința tuturor, Că omul care s-a vădit A fi un om neprihănit, În curăție viețuiește, Asemeni Celui care este, De-a pururea, neprihănit.


Și-apoi de la Iisus Hristos – Cel care-i martor credincios, Cel care e întâi născut Din morți, Cel care e știut Că este Domnul tuturor, Adică a-mpăraților Care, în astă lume, sânt Și stăpânesc peste pământ! A Lui – Celui cari se vădește, Necontenit, că ne iubește, Celui cari, de al nost’ păcat, Cu al Său sânge, ne-a spălat,


Eli era, pe-al vieții drum, Bătrân și-aflase-abia acum Ce fel de rele săvârșeau Ai săi fii, și cum se purtau Cu oamenii din Israel. De-asemeni, mai aflase el, Că cu femei ei se culcau – Ce cele cari afar’ slujeau – În față, chiar la ușa care, Al întâlnirii cort o are.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa