Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Exodul 38:21 - Biblia în versuri 2014

21 Iată dar, cum s-a socotit Tot ceea ce s-a cheltuit, Pentru locașul cortului Și pentru lucrurile lui – Iar socoteala s-a făcut Pentru că Moise a cerut. De bunul mers, la socotit, S-a ocupat neamul Levit, Avându-l supraveghetor Mereu, pe-al lui Aron fecior – El, Itamar, a fost numit.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

21 Aceasta este cantitatea materialelor folosite la Tabernacul, la Tabernaculul Mărturiei, numărate după porunca lui Moise, prin lucrarea leviților, sub conducerea lui Itamar, fiul preotului Aaron.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

21 Urmează prezentarea cantității materialelor folosite pentru Tabernacol și pentru Cufărul Declarației, conform poruncii lui Moise, având în vedere activitatea (ulterioară a) leviților care erau conduși de Itamar – fiul preotului Aaron.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

21 Acesta este inventarul cortului, al cortului mărturiei, făcut din porunca lui Moise, munca levíților sub conducerea lui Itamára, fiul lui Aaròn, preotul.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

21 Iată socoteala locașului cortului întâlnirii, făcută după porunca lui Moise, prin îngrijirea leviților, sub cârmuirea lui Itamar, fiul preotului Aaron.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

21 Acestea sunt lucrurile numărate ale locașului, locașul mărturiei, care au fost numărate, după porunca lui Moise, prin slujba leviților sub mâna lui Itamar, fiul lui Aaron, preotul.

Onani mutuwo Koperani




Exodul 38:21
31 Mawu Ofanana  

Amram, pe-Aron, l-a dobândit, Pe Moise-apoi, iar la sfârșit, Maria s-a mai întrupat. Nadab e cel ce l-a urmat Pe-Aron; Abihu este cel Care venit-a după el. Șirul acesta, Eleazar L-a încheiat, și Itamar.


Ioas, atunci când a văzut Cum că Leviții n-au făcut Lucrul acesta, l-a chemat Pe Iehoiada și-a-ntrebat: „Să-mi spui, de ce n-ați împlinit Ceea ce eu v-am poruncit? De ce, Leviții n-au plecat, În țară, spre a strânge-ndat’, Darea ce fost-a poruncită Și care este rânduită De Moise, robul Domnului, Spre folosința cortului Lui Dumnezeu, cort ce se știe Că este pentru mărturie?


Ai spus: „Drept este felul meu De a vedea. Curat sunt eu,


Domnul. Vei fi iar așezat, Acolo unde-ntâi ai stat. Pe locul tău, vei sta mereu, De te întorci la Dumnezeu Și dacă vei îndepărta Greșelile, din casa ta.


În ochi, adânc, Iov l-a privit Și-apoi la rându-i a vorbit:


Doamne, cine-o să reușească, În al Tău cort să locuiască? Cine – din cei de pe pământ – Va sta pe muntele Tău sfânt?


Iată că Eu îți voi da ție – Pentru chivot – o mărturie. Această mărturie dată, În el, trebuie așezată.


De copci, trebuie atârnat Apoi, perdeaua. Așezat, În dosul ei, are să fie Chivotul pentru mărturie. Perdeaua va avea menire Pentru a face despărțire, Acolo, între Locul sfânt, Și între cel chemat „prea sfânt”.


Apoi, țărușii cortului Și toți țărușii curții lui, Tot din aramă s-au făcut, Așa precum a fost cerut.


Tot ceea ce i-a poruncit Domnul, lui Moise, când i-a dat Legile Lui, a fost lucrat Apoi, de către Bețalel – Fiul lui Uri, este el Și al lui Hur, iar după neam, Era din al lui Iuda ram.


Chivotul, îl veți pune voi, În interiorul cortului. Ai să atârni, în fața lui, Perdeaua din lăuntru, care Servește drept despărțitoare.


Aron, când s-a căsătorit, Cu Elișeba s-a-nsoțit – Cu fata lui Aminadab, Sora lui Nahșon. Pe Nadab, Întâi, femeia l-a născut; Apoi Abihu-a apărut, Urmat fiind de Eleazar, Iar la sfârșit, de Itamar.


„Al întâlnirii”, va fi dat În grija lor. De-asemenea, Ei, de unelte, vor avea Grijă, mereu, și tot ce ține De cort, în grija lor revine. Ei, cortul, trebuie să-l ducă, Uneltele să le aducă, Să împlinească slujba lui Și să stea-n jurul cortului.


În jurul cortului, să stea Leviții ca, mânia Mea Să nu cumva să izbucnească Și-n urmă, să îi nimicească Pe toți fiii lui Israel. Leviții vor păzi, astfel, Cortu-ntâlnirii – cortul care Este, la voi, în adunare.”


Al doilea an a fost să fie, De la ieșirea din robie – A doișpea zi, din luna care Locul al doilea-n an îl are – Când, de pe cort, s-a ridicat Norul care l-a-nconjurat.


Apropie-i pe ai tăi frați Din a lui Levi seminție, Ca ei să îți slujească ție. Când tu și cu ai tăi copii, La cort, în față-i, ai să-i fii.


„Cât de frumoase corturi ai – Tu, Iacove – în care stai! Ce locuințe minunate, Are Israelul, durate!


În ziua-n cari s-a așezat Cortul, deasupră-i, s-a lăsat Un nor ce l-a acoperit Și pân’ la ziuă s-a zărit, Asupra sa, o-nfățișare Ce aducea cu un foc mare.


Petru a zis: „Doamne, e bine Să fim aici. Eu, pentru Tine Și pentru Moise și Ilie, Fac, adăpost ca să vă fie, Câte-o colibă. Ți-ar plăcea?”


Părinții noștri, cum se știe, Aveau acolo, în pustie, Al întâlnirii cort, făcut Aidoma celui văzut De Moise – cum l-a rânduit Acel care i-a poruncit Să-l facă. Precum știți și voi,


„Noi știm, și-astfel, suntem pe pace, Cum că atunci când se desface Cortul acesta, pământesc – Adică straiul cel trupesc – Avem, în cer, drept moștenire, Mereu, o altfel de clădire, Ce, veșnică, este durată Și cari, de Dumnezeu, ni-e dată, Căci nu-i, de mână omenească, Zidită, ci este cerească.


Ca slujitor al Locului Prea sfânt, precum și-al cortului, Cari nu de om e ridicat, Ci el, de Domnul, e durat.


Însă Hristosul a venit, Ca Mare Preot, negreșit, Al bunurilor viitoare, Trecând prin acel cort mai mare, Precum și mai desăvârșit, Căci nu-i de mâini înfăptuit Și nu ține de-această fire, Că nu e din a ei zidire, Întrucât ele nu-s totuna.


Însă, drept este – socotesc – Cât, în ăst cort, mai locuiesc, Aminte, să v-aduc, mereu, Și astfel, treji, să vă țin eu;


Pe dată, Templu-acela mare, Pe care Dumnezeu îl are, În ceruri, s-a descoperit, În fața mea, și am zărit Chivotul legământului, În încăperea Templului. Glasuri, apoi, s-au auzit, Iar tunetele-au bubuit; Fulgere, cerul, l-au brăzdat, Pământul s-a cutremurat Și, din înalturi, s-a pornit O grindină ce l-a lovit Fața întregului pământ Și toate câte, pe el, sânt.”


După aceea, m-am uitat Din nou, și mi s-a arătat, În față-atunci, Templul pe care, Al mărturiei cort îl are. El s-a deschis și am zărit


Atunci, din jilțul de domnie, Un glas s-a auzit să vie Și-n felu-acesta a vorbit: „Iată, acuma a venit Cortul lui Dumnezeu, în care Sunt oamenii! Dumnezeu are Ca, între ei, să locuiască Și astfel, o să se vădească Precum că-i Dumnezeul lor, Iar ei vor fi al Său popor.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa