Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Exodul 38:1 - Biblia în versuri 2014

1 Așa precum i s-a cerut, Un alt altar a mai făcut. Și pe acesta, negreșit, Tot din salcâm, el l-a cioplit. Cinci coți avut-a în lungime Și tot atâția în lățime. La arderea de tot servea Și-n înălțime, el avea Numai trei coți, fiind cioplit În patru muchii, negreșit.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

1 După aceea, a făcut din lemn de salcâm altarul arderilor-de-tot. Altarul era în formă de pătrat, având lungimea și lățimea de cinci coți, iar înălțimea de trei coți.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

1 Apoi a făcut din lemn de salcâm altarul pe care se ardeau integral sacrificiile. Suprafața altarului era pătrată: atât lungimea cât și lățimea erau de cinci coți; iar înălțimea acestuia avea trei coți.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

1 A făcut altarul pentru arderile de tot din lemn de salcâm; lungimea lui era de cinci coți și lățimea, de cinci coți; era pătrat și înălțimea lui era de trei coți.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

1 A făcut altarul pentru arderile-de-tot din lemn de salcâm: lungimea lui era de cinci coți și lățimea, de cinci coți; era în patru muchii, și înălțimea lui era de trei coți.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

1 Și a făcut altarul arderii de tot din lemn de salcâm: lungimea lui era de cinci coți și lățimea lui de cinci coți, era pătrat, și înălțimea lui era de trei coți.

Onani mutuwo Koperani




Exodul 38:1
19 Mawu Ofanana  

În fața lui – de bună seamă – Era altarul de aramă, Ce l-a făcut Bețaleel; Fiu, al lui Uri, este el Și al lui Hur, de-asemenea.


A mai făcut – de bună seamă – Și un altar, doar din aramă. Coți, douăzeci, avea-n lungime, Alți douăzeci avea-n lățime; În înălțime se vădea, Că numai zece coți avea.


Piei de berbeci să adunați, Vopsite-n roșu; să luați Piei de vițel de mare-apoi. Lemn de salcâm să primiți voi,


Domnul, lui Moise, i-a vorbit Și iată ce i-a poruncit:


Altarul arderii de tot, Cu ale lui scule cu tot; Ligheanul cu piciorul lui;


În colțuri, i-a făcut și coarne Și-a pus, aramă, să se toarne, Peste altar. Coarnele-acele Alcătuite au fost ele, Cu-altaru-acela-ntreg, de-odată, Fiind, cu el, dintr-o bucată.


În cort fiind rânduit tot, Altarul arderii de tot, A poruncit a fi adus Și-n fața cortului l-a pus. Așa cum Domnu-a poruncit, Arderi de tot, el a jertfit, Pe-altaru-acela, după care A dat și jertfe de mâncare.


Așezi apoi, precum socot, Altarul arderii de tot, În fața ușii cortului;


Tot ceea ce-Mi dă Tatăl Meu, La Mine va ajunge; Eu Primesc, cu drag, pe orișicine Voiește a veni la Mine; Și nimeni nu e izgonit


„Vă-ndemn dar, fraților, mereu, Pentru ca Domnul Dumnezeu Să vă arate îndurare, Să vă aduceți, fiecare, Al vostru trup, drept jertfă vie, Cari sfântă trebuie să fie, Spre-a fi plăcută Domnului, Căci ea, apoi, în fața Lui, Are să vi se socotească Slujbă a fi, duhovnicească.


Dragii mei frați, știți că, la noi, E un altar; mai știți apoi, Că mulți, acolo, se găsesc Și doar pentru altar slujesc, Însă n-au nici un drept în dar, Spre a mânca, de la altar.


Și ieri și astăzi – ne-ndoios – Același e Iisus Hristos Și tot la fel, are să fie Și-acum, dar și în veșnicie!


„De-aceea dar, frați sfinți, voi care, Parte aveți de-acea chemare, Pe cari, din ceruri, o primiți, Vă rog, ca să vă ațintiți Privirile, către Cel care Apostol e și Preot Mare. Pentru mărturisirea noastră, Întoarceți-vă fața voastră, Mereu dar, spre Iisus Hristos,


Cu-atât mai mult – neîndoios – Sângele Domnului Hristos Care, prin Duhul Cel de Sus, Pe Sine Însuși S-a adus Ca și o jertfă nepătată, Ce pentru Dumnezeu e dată, Va curăța, necontenit, Al vostru cuget – negreșit – De fapte moarte, ca apoi, Nestingheriți, să puteți voi, Numai pe viul Dumnezeu, În urmă, să-L slujiți, mereu!


Ca niște pietre vii, și voi Sunteți zidiți, formând apoi, O casă, toți – duhovnicească. Cu voi, o să se-alcătuiască În urmă dar, o preoție Cari sfântă trebuie să fie. Jertfe duhovnicești apoi, Va trebui s-aduceți voi, Lui Dumnezeu – pe al Său plac – Cari prin Iisus Hristos se fac.


Cetatea, când s-a construit, În patru colțuri s-a zidit. Lungimea ei, asemenea, E cu lărgimea ce-o avea. Cu trestia, a măsurat Cetatea și-astfel, a aflat Că – în prăjini – se-apropia De doisprezece mii; și ea Era la fel, în înălțime, Ca și-n lărgime și-n lungime.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa