Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Exodul 37:9 - Biblia în versuri 2014

9 Astfel, se arătau privirii, Cu aripile-acoperind Capacul, fața lor fiind, În așa fel orientată, Ca înspre el să stea-ndreptată.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

9 Heruvimii erau cu aripile întinse deasupra, umbrind astfel Capacul ispășirii cu aripile lor. Ei stăteau față în față; fețele heruvimilor erau întoarse înspre Capacul ispășirii.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

9 Heruvimii erau cu aripile întinse deasupra capacul achitării, „umbrindu-l” cu ele. Ei stăteau unul în fața celuilalt. Fețele heruvimilor erau întoarse înspre capacul achitării.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

9 Heruvimii erau cu aripile întinse deasupra, acoperind cu aripile lor capacul ispășirii și cu fețele lor întoarse una spre alta. Heruvimii aveau fața întoarsă spre capacul ispășirii.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

9 Heruvimii erau cu aripile întinse deasupra, acoperind capacul ispășirii cu aripile lor și uitându-se unul la altul. Heruvimii stăteau cu fața întoarsă spre capacul ispășirii.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

9 Și heruvimii își întindeau aripile în sus acoperind cu aripile lor scaunul îndurării și fețele lor erau una către alta; fețele heruvimilor erau spre scaunul îndurării.

Onani mutuwo Koperani




Exodul 37:9
15 Mawu Ofanana  

A adormit și a visat O scară mare – rezemată Jos, pe pământ – și înălțată, Cu vârful, pân’ la cer. Erau Mulți îngeri, care se urcau


Iar Dumnezeu a așezat, La acel pom mult lăudat, Doi heruvimi, să îl păzească – Săbii de foc să învârtească – Tăind pofta acelor – bieții – Cari jinduiesc la pomul vieții.


De Solomon au fost luați Și-apoi, în casă așezați, Încât aripa unuia Zidul din dreapta-l atingea, Iar partea stângă-a zidului O atingea vecinul lui, Cu vârful aripei. Apoi, La mijloc, își uneau cei doi, Aripile, căci se-atingeau.


Ei se vor arăta privirii, Cu aripile-acoperind Capacul, fața lor fiind, Către acesta, îndreptată.


După al Domnului îndemn, O masă a făcut, din lemn. Așa precum a trebuit, Lemn de salcâm a folosit. Doi coți avut-a în lungime, Un cot jumate-n înălțime, Și-un cot ea a avut în lat.


Unu-ntr-un capăt s-a aflat, Iar altu-n capătul opus – Deci față-n față, el i-a pus, Peste capacul ispășirii.


Deasupră-I, serafimi erau, Cari șase aripe aveau. Două aripi le-au folosit Când fața și-au acoperit. Cu alte două-și înveleau Picioarele, și foloseau Două aripi pentru zburat.


Apoi, a mai adăugat: „Iată, vă spun adevărat, Că veți vedea cerul, deschis – Să țineți minte, ce v-am zis! – Iar îngerii, lui Dumnezeu, Urcând și coborând mereu, Veni-vor, din înaltul lui, Jos, peste Fiul omului.”


Cu fețele, noi ne găsim, Descoperite, și privim Ca în oglindă, slava care, Marele nostru Domn o are, Și-ntr-o clipită-apoi – dragi frați – În chipul Lui, vom fi schimbați, Umblând, mereu, în slava Lui, Purtați de Duhul Domnului.”


Astfel, domniile aflate Și stăpânirile-așezate În locuri care sunt cerești, Prin noi, pot ca să afle vești: Pot, prin Biserică, s-adune Știri, despre marea-nțelepciune, Care, de Domnul, e vădită Și e nespus de felurită,


Ba și acum, când le privesc, Tot pierdere, le socotesc, Față de-un preț nespus de mare, Pe cari cunoașterea îl are, A Domnului meu Cel de Sus, Cari este chiar Hristos Iisus. Doar pentru El, pierdut-am toate Și am ajuns a le socoate, Drept un nimic, drept un gunoi, Să pot a-L câștiga apoi, Chiar pe Hristos și, negreșit,


Desigur, taina este mare – Pe cari, evlavia o are… „Acel care S-a arătat – Cel care fost-a întrupat – A fost, în urmă, dovedit, A fi, în Duh, neprihănit; De îngeri, El a fost văzut, Iar Neamurile au avut Parte de El, fiind vestit Și-n lume propovăduit, Încât toți au crezut astfel, Și-n slavă fost-a-nălțat El.”


Întreb acuma: nu sunt, oare, Toți, niște duhuri slujitoare, Trimise, slujbe, să-mplinească, La cei cari au să moștenească Neprețuita-I mântuire, Ce se revarsă peste fire?”


Astfel, li s-a descoperit, Că prorocia lor de-apoi, Nu-i pentru ei, ci pentru voi. Ceea ce ei au prorocit, Atunci – prin cei ce v-au vestit, Azi Evanghelia – ați aflat, Prin Duhul Sfânt, din cer plecat, În care, chiar îngerii vor, Ca să privească. Tuturor,


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa