17 Din aurul ce s-a primit, Un sfeșnic s-a mai întocmit. Era din aurul bătut – Dintr-o bucată, tot, făcut. Piciorul și cu fusul lui, Potirele sfeșnicului – Cu gămălii și flori – lucrate, Dintr-o bucată, fost-au toate.
17 Apoi a făcut sfeșnicul din aur pur. El a făcut sfeșnicul din metal bătut. Piciorul, arborele, cupele, bobocii și petalele lui erau dintr-o singură bucată cu el.
17 A făcut din aur curat și suportul pentru sursele de lumină. Piciorul și ramificațiile acestuia erau din aur bătut. Cupele, bobocii și petalele formau o singură piesă cu el.
17 A făcut sfeșnicul din aur curat; a făcut sfeșnicul din aur curat, bătut; piciorul, fusul, potirașele, gămălioarele și florile lui erau dintr-o bucată cu el.
17 Și a făcut sfeșnicul din aur curat: a făcut sfeșnicul bătut: piciorul lui și fusul lui; potirașele lui, gămălioarele lui și florile lui erau dintr‐o bucată cu el.
I-a dat chipul sfeșnicelor – Precum și greutatea lor – Care, din aur, se făceau, Cu candelele ce erau Pe-acele sfeșnice-așezate Și cari, din aur, sunt lucrate. I-a dat chipul sfeșnicelor – Precum și greutatea lor – Cari, din argint, se făureau Cu candelele ce erau Pe-acele sfeșnice-așezate, Fiind doar din argint lucrate. I-a dat chipul sfeșnicelor – Și întrebuințarea lor – Așa precum erau gândite, La slujbele deosebite.
În zori, precum și seara-apoi, Arderi de tot aducem noi, Pentru al nostru Dumnezeu. Tămâie ardem, tot mereu, Pentru cinstirea Domnului Și pâini punem ‘naintea Lui. Sfeșnicul cel de aur care, Doar candele, pe brațe, are, Aprins e-n fiecare seară, Până când zorile vin iară. Toate acestea le-mplinim, Pentru că astfel, noi păzim Poruncile ce le-am primit. Pe Domnul, voi L-ați părăsit.
Apoi, așa cum s-a cerut, Cești, farfurii s-au mai făcut; Cățui, potire s-au lucrat – Toate din aurul curat – Căci foloseau, pentru măsură, La jertfele de băutură.
Atunci, cuvântul l-am luat Și-am îndrăznit de-am întrebat: „Te rog să-mi lămurești apoi, Ce sunt măslinii ăștia doi, Alăturați sfeșnicului, La dreapta și la stânga lui?”
„Ce vezi?” – atunci m-a întrebat. „Un sfeșnic” – am răspuns de-ndat’. „Ăst sfeșnic, precum am văzut, Din aur doar, era făcut. Deasupra lui, am observat Un vas că fost-a așezat, Cari plin cu untdelemn se-arată. Pe vasu-acela, mai văd – iată – Și șapte candele pe care Sunt șapte țevi. Sfeșnicul are
Sfeșnicu-acel era lucrat – În totul – din aur bătut. Piciorul său era făcut Din aur, iar florile lui, La fel, asemeni chipului La care, Moise s-a uitat, Când Domnul i l-a arătat.
Căci astfel doar, vă dovediți, Cum că sunteți neprihăniți, Sunteți curați și că, mereu, Fii Îi sunteți, lui Dumnezeu, În mijlocul unui neam care E de-o ticăloșie mare Și e stricat – în el apoi – Lumini, în lume, fiind voi,
Într-adevăr, cum am văzut, Un cort, în urmă, s-a făcut. În două, el era-mpărțit; Partea din față s-a numit Drept „Locul Sfânt”. Aici ședea Sfeșnicul, masa, iar – pe ea – Fusese pâinea Domnului, De punere-naintea Lui.
Eu m-am întors și am privit, Să-L văd pe Cel ce mi-a vorbit. Plin de uimire, mă uitam, Căci șapte sfeșnice vedeam – Lucrate-n aur fiecare – Alcătuind o roată mare.