5 Până la Moise, și i-au spus: „Iată, mereu, poporul vine Cu-al său prinos, aici, la tine. Acum însă, noi am văzut Că darurile-au întrecut, Cu mult mai mult, pe cele care Ne trebuiau, pentru lucrare.”
Apoi, când lucrul l-au sfârșit, Argintul ce a prisosit De către meșteri, s-a adus La Iehoiada și-a fost pus În fața împăratului. Din el, la Casa Domnului, Uneltele s-au făurit, Care la slujbă-au folosit, La jertfele ce se socot A fi drept ardere de tot. Pahare multe s-au făcut Și scule care s-au văzut Că din argint au fost lucrate Sau că din aur sunt turnate. Cât Iehoiada a trăit, Arderi de tot s-au dăruit. Ele-au fost jertfe necurmate, Cari Domnului sunt închinate.
Moise, atunci, oameni a pus, Care în tabără s-au dus Și au strigat, ca nimenea Să nu mai vină și să dea Daruri pentru locașul sfânt, Căci ele-acum, destule sânt. Nimeni – femeie sau bărbat – Prinos, de-atunci, nu a mai dat, Iar darurile s-au oprit,