Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Exodul 34:35 - Biblia în versuri 2014

35 Fiii lui Israel priveau La fața lui și se temeau, Văzând ce tare strălucea. Moise, atuncea, își punea Marama și-o purta mereu, Până intra la Dumnezeu.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

35 iar fiii lui Israel vedeau că pielea feței lui Moise strălucea. Apoi Moise își punea din nou vălul pe față, până când intra să vorbească cu Domnul.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

35 Israelienii vedeau că pielea feței lui Moise strălucea. Și Moise își punea din nou acea bucată de pânză pe față până când mergea să vorbească cu Iahve.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

35 Fiii lui Israél se uitau la fața lui Moise și vedeau că fața lui Moise strălucea; iar Moise își punea din nou vălul pe față până când intra să vorbească cu [Domnul].

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

35 Copiii lui Israel se uitau la fața lui Moise și vedeau că pielea feței lui strălucea, și Moise își punea iarăși marama pe față până ce intra ca să vorbească cu Domnul.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

35 Și copiii lui Israel vedeau fața lui Moise, că pielea feței lui Moise strălucea. Și Moise iarăși își punea mahrama peste față până intra să vorbească cu El.

Onani mutuwo Koperani




Exodul 34:35
9 Mawu Ofanana  

Moise a strâns apoi, la el Pe toți fiii lui Israel, Și-a zis: „Iată ce-a poruncit Domnul, ce nu e-ngăduit A face voi. Deci ascultați:


Dar cine este înțelept, Fiind atâta de deștept Să înțeleagă rostul lor, Al tuturor lucrurilor? Înțelepciunea luminează Obrajii și înseninează Asprimea feței încruntate.


Dar înțelepții strălucesc, Cu strălucirea cea pe care Doar cerul necuprins o are. Aceia cari vor da povețe Și cari pe mulți o să-i învețe Să umble în neprihănire, Vor dobândi o strălucire Asemeni stelelor și deci, Vor străluci în veci de veci.


Cei drepți, atunci, la Tatăl lor, Ca soarele, străluci-vor. De-aveți urechi de auzit, Să înțelegeți ce-am vorbit!”


Și tot așa vreau luminând Lumina voastră ca, văzând – Lumea – ce fapte-ați săvârșit, Să fie, astfel, proslăvit Numele Tatălui din cer – Aceasta-i ceea ce vă cer!”


Ioan era lumina trează, Care, puternic, luminează, Iar voi, cu toți, ați vrut să fiți, De-a lui lumină-nveseliți.


Și nu facem, precum făcea Moise, atunci când își punea, Peste-a lui față, o maramă, Ca nu cumva – de bună seamă – Să poată a privi la el Întreg neamul lui Israel, Ca să nu vadă, ce sfârșit, Are să fie hărăzit Pentru ceva ce-i trecător.


Căci astfel doar, vă dovediți, Cum că sunteți neprihăniți, Sunteți curați și că, mereu, Fii Îi sunteți, lui Dumnezeu, În mijlocul unui neam care E de-o ticăloșie mare Și e stricat – în el apoi – Lumini, în lume, fiind voi,


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa