Exodul 34:29 - Biblia în versuri 2014

²⁹ Din muntele Sinai, apoi, Moise se-ntoarse înapoi, Cu tablele de mărturie În mână, fără ca să știe Că toată pielea feței lui – Căci îi vorbise Domnului – Acum, puternic strălucea Și că lumină răspândea.

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

²⁹ Moise a coborât de pe muntele Sinai. A coborât de pe munte cu cele două table ale Mărturiei în mână și nu știa că pielea feței sale strălucea pentru că vorbise cu Dumnezeu.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

²⁹ Apoi Moise a coborât de pe muntele Sinai. A venit de pe munte cu cele două table ale Declarației în mână. Dar el nu știa că pielea feței îi strălucea după ce vorbise cu Iahve.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

²⁹ Moise a coborât de pe muntele Sinài – și cele două table ale mărturiei erau în mâna lui când cobora de pe munte –, iar Moise nu știa că fața lui strălucea pentru că vorbise cu [Dumnezeu].

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

²⁹ Moise s-a coborât de pe muntele Sinai cu cele două table ale mărturiei în mână. Când se cobora de pe munte, nu știa că pielea feței lui strălucea, pentru că vorbise cu Domnul.

Traducere Literală Cornilescu 1931

²⁹ Și a fost așa: când s‐a pogorât Moise de pe muntele Sinai, și cele două table ale mărturiei erau în mâna lui Moise, când s‐a pogorât de pe munte, Moise nu știa că pielea feței lui strălucea pentru că vorbise cu El.

Exodul 34:29 Mawu Ofanana

Exodul 16:15

Fiii lui Israel priveau Mirați, în jur, și se-ntrebau: „Ce e aceasta? Ce să fie?” „Pâinea pe care, în pustie, Domnul vi-o dă, cum v-a promis, Pe săturate” – Moise-a zis.

Exodul 31:18

Domnul, cu Moise, când vorbea, Pe muntele Sinai ședea. Când a sfârșit de cuvântat, Table de piatră, El i-a dat, Lui Moise. Două au fost ele. S-a scris, pe tablele acele, Cu degetul lui Dumnezeu, Pentru ca astfel, tot mereu, Bine păstrate, să se ție, Spre a servi drept mărturie.

Exodul 32:15

Din munte-apoi, Moise-a venit, Cu tablele ce le-a primit Atunci, acolo, ca să fie, Pentru popor, de mărturie. Ele erau ca și o carte, Scrise pe fiecare parte.

Exodul 34:35

Fiii lui Israel priveau La fața lui și se temeau, Văzând ce tare strălucea. Moise, atuncea, își punea Marama și-o purta mereu, Până intra la Dumnezeu.

Qohelet 8:1

Dar cine este înțelept, Fiind atâta de deștept Să înțeleagă rostul lor, Al tuturor lucrurilor? Înțelepciunea luminează Obrajii și înseninează Asprimea feței încruntate.

Matei 17:2

Iisus, pe vârful muntelui, ‘Naintea lor, Și-a preschimbat Fața. Uimiți, ei s-au uitat La fața Lui, cum strălucea Ca soarele, cum răspândea Lumină, haina Sa, în jur, Fiind, din al luminii șnur,

Marcu 14:40

S-a-ntors, din nou, și i-a aflat Dormind, căci li s-a-ngreunat Ochii, de somn. Când L-au văzut, Nimic, să spună, n-au putut.

Marcu 9:6

Drept adăpost.” A cuvântat Așa, fiind înspăimântat, De toate câte le-a văzut, Căci, ce să spună, n-a știut.

Luca 2:49

El le-a răspuns: „Nu știți că Eu, Trebuie-n casă, la al Meu Tată, să fiu? Ce-ați alergat? Oare, de ce, M-ați căutat?!”

Luca 9:29

În vremea-n care S-a rugat, Înfățișarea-I s-a schimbat, Iar hainele I s-au albit Și cu putere-au strălucit.

Ioan 5:13

El n-a răspuns – căci n-a știut – Pentru că Domnul, nevăzut, Făcutu-S-a, din locu-acel, După ce-l vindecă, pe el.

Fapte 12:9

Petru, afară, a ieșit Și, după înger, a pornit, Dar nu era încredințat, De-i vis sau e adevărat, Tot ceea ce s-a petrecut.

Fapte 23:5

Pavel a zis: „Fraților, eu Nu am știut că-i preot mare, Căci este scris: „pe-acela care Mai mare-i, în norodul tău, Nicicând, să nu-l vorbești de rău.”

Fapte 6:15

Toți cei cari, în Sobor, ședeau, La fața lui Ștefan, priveau Atenți, iar ceea ce-au văzut, Față de înger, le-a părut.

2 Corinteni 3:13

Și nu facem, precum făcea Moise, atunci când își punea, Peste-a lui față, o maramă, Ca nu cumva – de bună seamă – Să poată a privi la el Întreg neamul lui Israel, Ca să nu vadă, ce sfârșit, Are să fie hărăzit Pentru ceva ce-i trecător.

Deuteronom 10:5

Iar eu m-am pogorât cu ele Și-n urmă, în chivot, le-am pus, Așa precum Domnul mi-a spus.

Iosua 2:4

Femeia, însă, nu a vrut Să se supună. I-a ascuns, Pe cei doi oameni, și-a răspuns: „E-adevărat că au venit Doi oameni, care-au poposit, La mine, însă, n-am știut Ce gânduri au și ce-au făcut.

Iosua 8:14

Când împăratul Aiului Și cu locuitorii lui Văzut-au ce s-a întâmplat, De dimineață s-au sculat Și să-l înfrunte, negreșit, Pe Israel, ei au ieșit. S-au repezit cu toți, deodată, Cu gând ca pe popor să-l bată, Fără a ști că-n spate au O ceată care îi pândeau.

Revelația 1:16

În mâna dreaptă, se vedea Că, șapte stele, El avea. Din gura Lui era ieșită O sabie, ce, ascuțită, Pe două părți, se dovedea, Două tăișuri având ea. Ca strălucirea soarelui, Părea să fie fața Lui.

Revelația 10:1

„Apoi, când iarăși m-am uitat, Alt înger mi s-a arătat. Era puternic și-a pornit, Din cer, în nor învăluit. Purta, de-asupra capului, Un arc al curcubeului. Fața-i era ca soarele, Și stâlpi de foc, picioarele. Din cer se pogora ușor, Învăluit fiind în nor.

Judecători 16:20

Dalila a strigat, apoi: „Vin Filistenii, peste noi! Scoală-te-ndată, nu mai sta, Căci iată-i, sunt asupra ta!” Samson, atuncea, s-a trezit Din somn și astfel a vorbit: „Voi face cum am mai făcut, Și-am să mă scutur!” N-a știut, Că Domnul S-a îndepărtat De el și singur l-a lăsat.