Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Exodul 34:28 - Biblia în versuri 2014

28 Pe ale muntelui poteci, Cu Domnul, Moise, patruzeci De nopți și zile-a petrecut. Nici n-a mâncat, nici n-a băut În acest timp. Domnul a scris, Pe table, ceea ce a zis, Adică vorbele ce sânt Cuprinse-n al Său legământ, Pe care l-a făcut atunci, Și care-avea zece porunci.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

28 Moise a stat acolo cu Domnul timp de patruzeci de zile și patruzeci de nopți, timp în care n-a mâncat pâine și n-a băut apă. El a scris pe table cuvintele legământului, Cele Zece Porunci.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

28 Moise a stat cu Iahve patruzeci de zile și patruzeci de nopți. În acel timp, nu a mâncat deloc pâine și nu a băut deloc apă. El a scris pe (acele) „table” (de piatră) cuvintele legământului, adică cele zece porunci.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

28 [Moise] a stat acolo cu Domnul patruzeci de zile și patruzeci de nopți. N-a mâncat pâine și n-a băut apă. Și a scris pe table cuvintele alianței, cele zece cuvinte.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

28 Moise a stat acolo cu Domnul patruzeci de zile și patruzeci de nopți. N-a mâncat deloc pâine și n-a băut deloc apă. Și Domnul a scris pe table cuvintele legământului, Cele Zece Porunci.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

28 Și a fost acolo cu Domnul patruzeci de zile și patruzeci de nopți: nici n‐a mâncat pâine, nici n‐a băut apă. Și Domnul a scris pe table cuvintele legământului, cele zece cuvinte.

Onani mutuwo Koperani




Exodul 34:28
16 Mawu Ofanana  

Ilie-atunci s-a ridicat, A băut apă și-a mâncat, Iar cu puterea adunată Din astă hrană căpătată, Făcut-a un drum lung și greu, La muntele lui Dumnezeu, Care, Horeb, este chemat Și este foarte-ndepărtat. În patruzeci de zile, el – Și-n patruzeci de nopți, la fel – A mers, mereu, neobosit, Fără să se mai fi hrănit.


În noru-acela a intrat Moise atunci, și a suit; Pe creastă-n urmă, s-a oprit Și patruzeci de zile-a stat – Și nopți apoi – și-a așteptat.


Domnul, cu Moise, când vorbea, Pe muntele Sinai ședea. Când a sfârșit de cuvântat, Table de piatră, El i-a dat, Lui Moise. Două au fost ele. S-a scris, pe tablele acele, Cu degetul lui Dumnezeu, Pentru ca astfel, tot mereu, Bine păstrate, să se ție, Spre a servi drept mărturie.


Erau tablele Domnului, Purtând pe ele, scrisul Lui.


Domnul, lui Moise, i-a vorbit Și iată ce i-a poruncit: „Mai taie două table, iară – Din piatră – ca și prima oară. Eu am să scriu apoi, pe ele, Cuvintele scrise pe cele Pe care-ntâi le-ai căpătat Și pe cari tu le-ai sfărâmat.


A zis, atuncea, Domnul sfânt: „Iată că fac un legământ! Voi face-n fața tuturor – În fața-ntregului popor – Minuni cum nu s-au pomenit Vreodat’ a se fi săvârșit În neamurile care sânt În țările de pe pământ. Poporul cari e-n jurul tău, Vedea-va, în mijlocul său, Lucrarea Domnului. Oricine Are să vadă cum, prin tine, Lucrări vor fi desfășurate, Care sunt mari și-nfricoșate.


Urmând să fie ispitit, De diavol. După ce-a postit, Zile și nopți – cam patruzeci – A flămânzit. Văzându-L deci


Acolo, fost-a ispitit De diavol, patruzeci de zile. Cum spun ale Scripturii file, El n-a mâncat, nici n-a băut. Însă, când timpul a trecut, Ajuns-a de a flămânzit.


„Acuma, dacă slova care – S-aducă moartea – e în stare, A fost, în piatră-adânc, săpată, Fiind de slavă-ncununată – Încât, fiii lui Israel Nu au putut privi, defel, La Moise, pentru că avea O față, care strălucea Cu o lucire trecătoare –


Pe munte-apoi, eu am urcat Și patruzeci de zile-am stat Și patruzeci de nopți. Mereu, Am fost – de Domnul Dumnezeu – Eu, ascultat. Atunci – la fel – Eu fost-am ascultat, de El, Și-a renunțat să mai pornească, Pe voi, ca să vă nimicească.


Iar eu m-am pogorât cu ele Și-n urmă, în chivot, le-am pus, Așa precum Domnul mi-a spus.


Domnul a dat, poporului, Acolo, legământul Lui, Ce cuprindea zece porunci, Pe cari va poruncit atunci, Să le păziți, neîncetat. Apoi, în piatră, le-a săpat.


M-am aruncat – vă amintiți – Apoi, cu fața la pământ, ‘Naintea Domnului Cel Sfânt Și patruzeci de zile-am stat – Și nopți la fel – și n-am mâncat Nimic și nici nu am băut, Din pricină la ce-ați făcut – Din pricina păcatelor Făcute de al vost’ popor, Prin care voi, neîncetat, Pe Dumnezeu L-ați mâniat.


Mereu, cu fața la pământ, ‘Naintea Domnului Cel Sfânt, Eu patruzeci de zile-am stat – Și nopți la fel – și m-am rugat, Pentru că Domnul a voit Să vă distrugă, negreșit.


Pe munte-apoi, eu am urcat Și-acolo, Dumnezeu mi-a dat Acele două table mari, Din piatră – tablele pe cari, Așa după cum a promis, El, legământul, Și l-a scris – Pe care l-a-ncheiat cu voi – Iar eu vi l-am adus apoi. Eu, patruzeci de zile-am stat, Pe munte, sus. Nu am mâncat Nimic, în timpul petrecut Acolo, și nici n-am băut.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa