20 Un miel, vei da răscumpărare Pentru întâiul pui ce-l are O măgăriță. De nu vrei Să îl răscumperi, ai să-l iei Și-apoi, de gât, ai să îl strângi, Căci trebuie ca să i-l frângi. Ai să plătești răscumpărare, Întâilor născuți pe care Ai tăi feciori îi vor avea. Să nu vii, înaintea Mea, Cu mâna goală. Să lucrezi
20 Întâiul născut al măgăriței să-l răscumperi cu un miel, iar dacă nu-l vei răscumpăra, să-i frângi gâtul. Să-i răscumperi pe toți întâii născuți ai fiilor tăi. Nimeni să nu se înfățișeze înaintea Mea cu mâinile goale.
20 Să răscumperi primul născut al măgăriței, sacrificând în locul lui un miel; iar dacă nu îl vei răscumpăra, să îi rupi gâtul. Să răscumperi pe toți primii născuți ai urmașilor tăi. Nimeni să nu vină înaintea Mea cu mâinile goale.
20 Să răscumperi cu un miel pe întâiul născut al măgăriței; iar dacă nu-l răscumperi, să-i frângi gâtul! Să răscumperi pe orice întâi născut al fiilor tăi; să nu te înfățișezi cu mâinile goale înaintea mea!
20 Să răscumperi cu un miel pe întâiul născut al măgăriței, iar dacă nu-l răscumperi, să-i frângi gâtul. Să răscumperi pe orice întâi născut al fiilor tăi și să nu te înfățișezi cu mâinile goale înaintea Mea.
20 Și întâiul născut al măgăriței să‐l răscumperi cu un miel; și dacă nu‐l vei răscumpăra, să‐i frângi gâtul. Să răscumperi pe toți întâii născuți din fiii tăi. Și nimeni să nu se arate înaintea mea fără nimic.
David răspunse: „Vreau ca eu Să cumpăr totul, de la tine, Pe preț de-argint! Așa e bine! Nu pot – și nu voiesc – să iau, Ca Domnului, apoi, să-I dau Jertfe, pe cari le-am căpătat Și cari, nimic, nu m-au costat!” Cincizeci de sicli, a plătit David – care s-au cântărit – În preț de-argint. El i-a luat Și lui Aravna-apoi i-a dat, Drept plată a ogorului.
Să iei oricari întâi născut – Chiar de-i de dobitoc făcut, Sau e de vitele pe care O să le aibă fiecare – Dacă-i de parte bărbătească, Fiindcă o să trebuiască A fi-nchinați, toți, Domnului, Pentru că toți vor fi ai Lui.
Prețul, pentru răscumpărare, Al primului născut ce-l are O măgăriță, e un miel. De nu-l răscumperi în ăst fel, Să îi frângi gâtul, puiului. Întâi născuții omului, La fel, vor fi răscumpărați. Deci trebuie ca să luați Un miel, cu cari să se plătească Orișice parte bărbătească.
S-a-mpotrivit Faraon, vrând Să ne oprească să plecăm, Domnul, căruia ne-nchinăm, Pe toți întâi născuții lui, Precum și pe-ai Egiptului, I-a omorât atunci, lovind Întâi pe oameni și sfârșind Cu dobitoacele lor. Eu, Jertfă-i aduc, lui Dumnezeu, Pe cei ce sunt întâi născuți – Pe toți cei care-au fost făcuți Întâi, ca parte bărbătească. Apoi, are să trebuiască Să îi răscumperi pe toți cei Întâi născuți, din fiii mei.
Tu să nu pregeți, niciodată, Să-Mi aduci pârga adunată Din seceriș. Îmi aduci Mie, Și pârga cea dintâi din vie. Pe cel dintâi fiu care-l ai, Mie trebuie ca să Mi-l dai.
Vei ține prima sărbătoare – Cea a azimilor – în care, Azimi mânca-vei, negreșit – Așa precum ți-am poruncit, În șapte zile, cât va ține Praznicu-acesta, pentru tine. Veți ține astă sărbătoare, În luna spicelor, în care, Voi – din robie – ați ieșit, Când din Egipt v-am izbăvit. Cu brațe goale-atunci, să știi Ca înainte-Mi, să nu vii.
De-asemeni, orice-ntâi născut – Din orice trup ar fi făcut – Deci de e om sau dobitoc, Adus lui Dumnezeu, pe loc Al tău va fi. Dar tu să lași Dreptul ca orice copilași Al omului – cari ți s-a dat – Să poată fi răscumpărat. Și dobitoace necurate Au drept de-a fi răscumpărate. Primul născut al omului, Precum și-al dobitocului Acela care-i necurat, Poate a fi răscumpărat.
Apoi, în fața Domnului, Pe tot cuprinsul anului, Bărbații voști’ – la sărbători – Au să se suie, de trei ori, În locul pe cari, se-nțelege Că Dumnezeu îl va alege. La praznicul azimilor, La cel a săptămânilor, La sărbătoarea cortului, Bărbați-n fața Domnului Se vor sui. Fără-ndoială, Nimeni să n-aibă mâna goală,