Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Exodul 34:15 - Biblia în versuri 2014

15 Să nu faci nici un legământ Cu cei ce-n țară locuiesc, Ca nu cumva, când ei curvesc Și jertfe-aduc idolilor, Să vă poftească la a lor Masă, ca să mâncați apoi, Din ale lor jertfe, și voi.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

15 Să nu închei legământ cu locuitorii țării, ca nu cumva, atunci când se vor prostitua înaintea dumnezeilor lor și le vor aduce jertfe, cineva să te invite și pe tine și să mănânci din jertfele lui,

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

15 Să nu ratifici vreun legământ cu locuitorii acestei zone: pentru ca să nu te cheme și pe tine să mănânci din sacrificiile dedicate zeilor lor atunci când vor comite adulter (închinându-se) înaintea acestora.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

15 Să nu faci alianță cu locuitorii țării pentru ca, atunci când ei se vor desfrâna urmându-i pe dumnezeii lor și aducându-le jertfe, să te cheme și să mănânci din jertfele lor

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

15 Ferește-te să faci legământ cu locuitorii țării, ca nu cumva, curvind înaintea dumnezeilor lor și aducându-le jertfe, să te poftească și pe tine și să mănânci din jertfele lor;

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

15 Ca nu cumva să faci legământ cu locuitorii țării și ei să curvească după dumnezeii lor și să jertfească dumnezeilor lor, și să fii chemat și să mănânci din jertfa lor

Onani mutuwo Koperani




Exodul 34:15
36 Mawu Ofanana  

Dar față de Acel pe care, Israel, Dumnezeu, Îl are, Cu toții au păcătuit, Pentru că ei s-au alipit De idolii popoarelor Cari fost-au înaintea lor În țară și care-au pierit Când Dumnezeu le-a nimicit.


Apoi, ce lucruri trebuiesc, Arderi de tot când se jertfesc Pe-altarul Dumnezeului Cari este Domn al cerului – Adică, grâu, berbeci sau miei, Vin, untdelemn, sare, viței – La preoți trebuie să dați, Zi după zi. Seamă luați, Să nu se-ntâmple dar, cumva, Să le lipsească-apoi, ceva,


Fetele voastre, nu le dați, Fiilor lor și nu luați – Din ale lor fete – soții, Date pentru ai voștri fii. Să nu se uite-al Meu popor, La starea propășirii lor. În felu-acesta veți fi tari Și voi veți fi aceia cari, Doar roade bune-o să mâncați, Iar țara aveți s-o lăsați Urmașilor, drept moștenire, Pe veci s-o aibă-n stăpânire.”


Ei s-au lipit de Bal-Peor Și au mâncat, astfel, din vite Cari morților erau jertfite.


Acei care Te-au părăsit, Necredincioși s-au arătat Și-acuma – iată-i – au pierit! De-a Ta pedeapsă, n-au scăpat.


Să fie omorât pe loc Cel care, cu un dobitoc, Se culcă, și e dovedit.


Pe cel care a îndrăznit S-aducă, altui dumnezeu, Jertfe – căci Domnul e, mereu, Singurul Domn de peste fire – Zdrobește-l, cu desăvârșire!”


Să nu faci legământ cu ei Și nici cu ai lor dumnezei!


Vei ști, când vei ajunge jos, Cât de curând au părăsit Calea pe cari le-am poruncit Să o urmeze, ne-ncetat. Vițel de aur și-au turnat, Căruia jertfe i-au adus Și-aste cuvinte și le-au spus: „Israele, acest vițel, E dumnezeul tău; e cel Cari din Egipt te-a izbăvit!”


A zis, atuncea, Domnul sfânt: „Iată că fac un legământ! Voi face-n fața tuturor – În fața-ntregului popor – Minuni cum nu s-au pomenit Vreodat’ a se fi săvârșit În neamurile care sânt În țările de pe pământ. Poporul cari e-n jurul tău, Vedea-va, în mijlocul său, Lucrarea Domnului. Oricine Are să vadă cum, prin tine, Lucrări vor fi desfășurate, Care sunt mari și-nfricoșate.


Cu cei care în țară sânt, Să nu faci nici un legământ, Ca nu cumva ei, mai apoi, Să fie-o cursă pentru voi, Dacă aproape se vor ține Când locui-vor lângă tine.


Prin marea ei necurăție, Israelul Mi-a întinat Țara întreagă, ne-ncetat, Căci ea, cu lemnul, a curvit Și-apoi cu piatra, negreșit.


Cel care e popor al Meu, Un lemn, întreabă, tot mereu, Iar un toiag se dovedește Precum că-i cel ce-i prorocește, Pentru că duhul de curvire Îl duce-acum în rătăcire Și e necredincios, mereu, Celui ce-i este Dumnezeu.


„Să nu te bucuri, Israel! Să nu te veselești, defel, Precum ceilalți, căci ai curvit, Pe Domnul, când L-ai părăsit, Pentru că ai iubit o plată Ce se vădește necurată, În ale tale arii, toate, Care cu grâu sunt semănate!


Să nu-și aducă jertfa lor, Ca să o dea idolilor Cu care, încă, mai curvesc, Pentru că Eu le dăruiesc O lege care vreau să fie Ținută, pentru veșnicie, De oamenii ăstui popor, Precum și de urmașii lor.


Privind la ciucurele-acel, O să vă amintiți, mereu, Poruncile lui Dumnezeu, Căci trebuie să le-mpliniți. În acest fel, nu o să fiți Târâți de pofta ochilor, Precum și a inimilor, Către curvie. Ne-ncetat,


În vremea ‘ceea, Israel Sta la Sitim. Poporu-acel A început – precum se știe – Să se de deie la curvie, Cu fetele Moabului.


Rău au făcut, poporului, Femeile, căci l-au poftit La jertfele ce le-au gătit, Spre a-l cinsti pe zeul lor.


Eu cred că-i bine a le scrie, Despre ce trebuie să știe, Și-anume, ca să se ferească De pângărirea idolească, De-ale curviilor păcate, De sânge, vite sugrumate.


Atuncea când sunteți poftiți, La masă, de-un necredincios – Și mergeți – eu vă rog frumos, Ca să luați bine aminte, Căci ce vă pune înainte, Va trebui ca să mâncați, Fără ca voi să cercetați Ceva, din pricini care vin Din cuget, și de el doar, țin.


Căci dacă, întâmpla-se-va, Ca să te vadă, cineva, Pe tine – care ai știință Despre această cunoștință – Precum că-n temple idolești, La masă, stai ca să prânzești, Atuncea, al său cuget – care E slab – nu-l va împinge, oare, Ca să mănânce, negreșit, Din ceea ce a fost jertfit, Pentru un idol? Iar astfel,


Acuma dar, despre mâncare, Din toate lucrurile care, La idoli, au ajuns jertfite, Vă voi da sfaturi, potrivite. Deci, fiți atenți, la ce vă zic: Un idol nu este nimic, Căci doar un singur Dumnezeu Există și va fi, mereu.


Păcat, că nu orice ființă Are această cunoștință. Unii fiind obișnuiți, Până acum – după cum știți – Cu idolii, dacă mănâncă Din jertfa lor, mai gândesc, încă, Precum că lucrul – negreșit – Pentru un idol, e jertfit, Iar al lor cuget, arătat Drept slab fiind, e întinat.


Domnul, lui Moise, i-a vorbit: „Iată că vremea a sosit, Iar viața ta o să apună. Ai să adormi și împreună Cu-ai tăi părinți te vei afla. Oameni-acești se vor scula Și vor curvi cu dumnezei Necunoscuți, străini de ei, Pe care-n țară-au să-i găsească. Pe Mine-au să Mă părăsească, Iar legământul încheiat, Cu Mine, fi-va încălcat.


Am să-Mi ascund Fața, de ei, Căci au slujit alți dumnezei.


„Unde sunt dumnezeii lor,” – Are să-ntrebe Dumnezeu – „Stânca pe care ei, mereu, Ca adăpost, o foloseau,


Sau dumnezeii cari mâncau Toată grăsimea jertfelor Și au băut tot vinul lor? Să vină! Să se-arate, iute! Să se arate, să-i ajute!


Când Dumnezeul tău va vrea, În mână ca să ți le dea – Și le vei bate – tu să știi Ca fără milă-atunci, să fii. Să le zdrobești – făr’ ‘osebire – Pe toate, cu desăvârșire. Cu cei care în țară sânt, Să nu închei vreun legământ.


Să nu te încuscrești cu ele – Deci cu popoarele acele. Să nu dai, pentru ai lor fii, Fiicele tale, de soții, Iar pentru-ai tăi fii, să nu iei, Soții, din fete, de la ei,


Dacă de El vă depărtați Și dacă vă apropiați De neamurile care sânt Aflate pe al vost’ pământ, Dacă cu ele vă uniți Căsătorindu-vă, să știți


Însă, doresc a-ți arăta, Că am ceva-mpotriva ta. La tine-i o femeie-aflată, Cari, Izabela, e chemată. Drept prorociță, ea ar vrea – Printre ai tăi – ca să se dea, Iar tu o lași să dea povețe, Robilor Mei, și să-i învețe Să se dedeie la curvie, Și-n urmă – după cum se știe – Mănâncă lucrurile-oprite, Cari, pentru idoli, sunt jertfite.


Dar oamenii nu au voit S-asculte de judecători. S-au arătat nepăsători Și au urmat alți dumnezei, Slujindu-i și curvind cu ei. Au părăsit calea pe care Umblat-au, fără încetare, Ai lor părinți și au călcat Poruncile care le-a dat Adevăratul Dumnezeu.


Israeliții și-au luat, Fete cu cari s-au însurat, Din fiicele neamurilor Care erau în jurul lor, Iar pentru-ai neamurilor fii Și-au dat fetele de soții, Și-n felu-acesta au sfârșit Ca domni străini să fi slujit.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa