Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Exodul 34:14 - Biblia în versuri 2014

14 Să nu cumva să te închini În fața altui dumnezeu, Pentru că-ntotdeauna, Eu, Un Domn gelos, am fost și sânt!

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

14 Căci tu nu trebuie să te închini niciunui alt dumnezeu, fiindcă Domnul, al Cărui Nume este Gelos, este un Dumnezeu gelos.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

14 Să nu te închini niciunui alt (dumne)zeu; pentru că Iahve care Se mai numește (și zeul) Gelos, este un Dumnezeu care pretinde exclusivitate în devotamentul tău (față de El).

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

14 Să nu te închini înaintea unui alt dumnezeu; căci Domnul – numele lui este „gelos” – este un Dumnezeu gelos!

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

14 Să nu te închini înaintea unui alt dumnezeu; căci Domnul se numește gelos, este un Dumnezeu gelos.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

14 Căci nu te vei închina la alt Dumnezeu; căci Domnul, numele lui este Gelos, este un Dumnezeu gelos.

Onani mutuwo Koperani




Exodul 34:14
20 Mawu Ofanana  

Israelul va fi lovit, Fiind ca trestia lăsată De voia apei clătinată. Domnul va smulge, ăst popor, Din țarina părinților. O să-l alunge, mai târziu, Să-l risipească peste Râu. Toate se vor fi întâmplat, Pentru că el n-a ascultat De al său Domn, neabătut. Idoli, poporul și-a făcut, Iar prin aceasta, negreșit, A Lui mânie a stârnit.


„O râvnă mare mă pătrunse, Pentru cuvântul Domnului. Toți oamenii poporului Lui Israel s-au purtat rău, Atunci când, legământul Tău, L-au părăsit. Eu am văzut Altarele ce le-ai avut. Pe toate, ei le-au doborât, Iar pe proroci i-au omorât, Cu sabia. Din rândul lor, Rămas-am eu, și-acest popor Cată mereu – precum văd bine –Să mă omoare și pe mine!”


Domnul răspunse: „Am să fac Așa precum e al tău plac: Prin fața ta, tu vei vedea, Cum trece frumusețea Mea Și voi chema Numele Meu ‘Naintea ta; pentru că Eu Mă-ndur numai de cine vreau Și cui doresc, milă îi dau!”


Căci Cel Prea-Nalt – cari locuiește În veșnicii și se vădește Că al Său Nume este sfânt, Mereu – a spus acest cuvânt: „În locuri ‘nalte, Mă găsesc Și în sfințenie locuiesc. Dar sunt cu cel ce e zdrobit, Cu omul care e smerit, Căci cercetez inimi zdrobite Și-nviorez duhuri smerite.


Căci un Copil ni s-a născut, Un Fiu – acum – a apărut, Iar al Său umăr o să fie Sprijin – mereu – pentru domnie. Acest Copil va fi chemat „Sfetnic”, precum și „Minunat”. Îl vor numi „Dumnezeu tare” Sau „Domn al păcii”, după care Va fi chemat – luați aminte – „Al veșniciilor Părinte”.


Simți-vei a Mea gelozie. Vei avea parte de urgie, Din partea lor. Îți vor tăia Urechile și-asemenea Și nasul. Vei vedea, pe urmă, A ta sămânță cum se curmă Sub ascuțișul sabiei. Fii-ți vor fi luați de ei, Iar fiicele de-asemenea. Copiii ce-ți vor rămânea Răpuși vor fi și ei, pe loc, Căci fi-vor înghițiți de foc.


Domnul este un Dumnezeu Gelos, răzbunător, mereu. El Se răzbună și se știe Precum că e plin de mânie. El se răzbună pe cei care Vrăjmași Îi sunt și-Și ține tare Mâna, pe cei ce se vădesc Cum că I se împotrivesc.


„Satano, piei!” – Iisus i-a zis – „Căci iată ce mai este scris: „Lui Dumnezeu să Îi slujești, În fața Lui să te smerești Și să te-nchini doar Domnului!”


Ați vrea ca-ntărâtat să fie Al nostru Domn, la gelozie? Mai tari, gândiți, că suntem noi, Decât e Dumnezeu, apoi?”


Cel cari, astfel, va cugeta, Iertare nu va căpăta Nicicând, din partea Domnului. Atuncea, gelozia Lui Și cu mânia Sa-nfocată Se vor aprinde dintr-odată, În contra omului acel Și au să cadă, peste el, Toate blestemurile zise, Care în astă carte-s scrise. Domnul va șterge al său nume, În felu-acesta, de pe lume.


A reușit – pe-această cale – Să-L întărâte-apoi, mereu, Pe al său Domn și Dumnezeu. Prin dumnezei străini de el – La gelozie – pe Acel Care e Domn adevărat, Acest popor L-a ațâțat. Prin urâciunea săvârșită, Mânia Lui a fost stârnită,


La gelozie – ne-ncetat – Aceștia M-au întărâtat, Prin tot ce nu e Dumnezeu. Prin idolii deșerți, mereu, Au vrut a Mă întărâta. De-acum, și Eu voi căuta Să-i întărât la gelozie Și să stârnesc a lor mânie, Printr-un popor cari nu-i popor Și printr-un neam neștiutor.


Să știe dar, al vost’ popor, Că e un foc mistuitor Și că gelos este, mereu, Al vostru Domn și Dumnezeu.”


„Acum, prin voia Domnului, Noi am privit la slava Lui Și glasul Său l-am auzit, Din para focului ieșit. Azi, auzit-am al Său glas Și totuși, vii, noi am rămas.


De-aceea, ia aminte bine, Să nu ai – afară de Mine – Alți dumnezei, cumva, vreodată.


Pentru că al tău Dumnezeu Este un Domn gelos, mereu. A Lui mânie se aprinde Și-ndată ea vă va cuprinde Pe toți și fi-veți nimiciți.


Iosua a vorbit apoi: „Nu-L veți sluji, pe Domnul, voi, Pentru că sfânt e Dumnezeu, Și e gelos. De-aceea, eu Vă spun de-acuma, ca să știți: Nu veți scăpa nepedepsiți. Fărădelegea săvârșită Va primi plata cuvenită. Aflați dar, că nici un păcat, De Domnul, nu va fi iertat.


V-am spus atunci: „Eu sunt, mereu, Al lui Israel Dumnezeu. Să n-aveți teamă de cei care, Poporul Amorit îi are Drept dumnezei”, dar ne-ncetat, De al Meu glas, n-ați ascultat.”


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa