7 Moise, în tabără, s-a dus, Cortul și-a strâns și l-a adus Afară din al ei cuprins, Iar după ce și l-a întins „Cortu-ntâlnirii”, l-a numit. Acolo, cei care-au dorit A-L întreba pe Dumnezeu, Puteau să meargă, tot mereu.
7 Moise luase un cort și îl întinsese în afara taberei, la depărtare. El l-a numit „cortul întâlnirii“. Oricine-L căuta pe Domnul ieșea la „cortul întâlnirii“, în afara taberei.
7 Moise luase un cort și îl instalase în exteriorul taberei, la distanță de ea. El l-a numit „cortul întâlnirii”. Toți cei care doreau să Îl întrebe pe Iahve, mergeau la „cortul întâlnirii”, în exteriorul taberei.
7 Moise a luat cortul și l-a întins în afara taberei, la o oarecare distanță de tabără; l-a numit cortul întâlnirii. Oricine îl căuta pe Domnul ieșea la cortul întâlnirii care era în afara taberei.
7 Moise a luat cortul lui și l-a întins afară din tabără, la o depărtare oarecare; l-a numit cortul întâlnirii. Și toți cei ce întrebau pe Domnul se duceau la cortul întâlnirii, care era afară din tabără.
7 Și Moise a luat cortul și l‐a întins afară din tabără, departe de tabără, și a numit cortul întâlnirii. Și a fost așa: oricine căuta pe Domnul ieșea la cortul întâlnirii care era afară din tabără.
Pe vremea-n care a domnit David, o foamete-a venit. Trei ani, aceasta a ținut. David, atunci când a văzut Lucrul acesta, L-a-ntrebat Pe Domnul, care-a cuvântat: „Din pricina lui Saul vine Foametea asta, peste tine, Căci sângeros s-a arătat. Saul și-ai lui nu au cruțat – Așa după cum bine știți – Poporul de Gabaoniți. Acum dar, din pricina lor, E foamete, peste popor.”
El, pentru Domnul, a adus O ardere de tot, pe care Și cu o jertfă de mâncare A însoțit-o. Negreșit, Apoi, la jertfe, i-a poftit Pe-Aron și-alăturea de el, Pe cei bătrâni, din Israel. La masa, ei s-au așezat Și-n fața Domnului au stat.
Moise-a ieșit în fața lui Și-apoi, ‘naintea socrului, Jos, l-a pământ, s-a aruncat Și-n urmă, el l-a sărutat. De sănătate se-ntrebară Și-apoi, în al său cort, intrară.
A voastră grea nelegiuire Pune un zid de despărțire, Ce se ridică între voi Și între Dumnezeu apoi. Păcatele poporului Vă ascund Fața Domnului, Căci ele sunt atât de multe, Încât nu poate să v-asculte!
Chiar dacă ei copii-și cresc, Iată că am să îi lipsesc De toți copii-aceia cari Nu vor ajunge oameni mari. Vai o să fie de acel Popor atunci când, de la el, Am să-Mi întorc a Mea privire Și n-am să mai am, de el, știre!