Exodul 33:4 - Biblia în versuri 2014

⁴ Poporul, când a auzit Ce grele vorbe a rostit Domnul, de el, s-a întristat, Și nimenea n-a mai purtat Podoabe. Domnu-a zis apoi,

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

⁴ Când poporul a auzit aceste cuvinte aspre, a bocit și niciun om nu și-a pus podoabele pe el.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

⁴ Când a auzit poporul aceste dure cuvinte, a început să plângă; și nimeni nu și-a mai pus podoabele pe el.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

⁴ Când a auzit poporul aceste cuvinte grele, toți au plâns; și nimeni nu și-a pus hainele de sărbătoare pe el.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

⁴ Când a auzit poporul aceste triste cuvinte, toți s-au întristat și nimeni nu și-a pus podoabele pe el.

Traducere Literală Cornilescu 1931

⁴ Și poporul a auzit acest cuvânt rău. Și s‐au jelit și nimeni nu și‐a pus podoabele.

Exodul 33:4 Mawu Ofanana

2 Samuel 19:24

Mefiboșet – acela care Pe Saul, drept părinte-l are – Grabnic, în urmă, a venit, La David. Nu și-a îngrijit Picioarele, nu și-a spălat Straiul și nici nu și-a tăiat Barba, tocmai din ziua când David a părăsit, plângând, Ierusalimul, însoțit De oamenii ce l-au slujit.

1 Regi 21:27

Ahab, atent, a ascultat Cuvântul spus și s-a speriat. Apoi, îndată s-a smerit, Straiul și-a rupt și a postit. Mergea încet, înfășurat În sac, ținând capul plecat.

2 Regi 19:1

Când împăratul Ezechia Află ce a cerut solia, Își rupse straiele, de-ndat’, Și într-un sac s-a îmbrăcat. S-a dus la Casa Domnului

Esdra 9:3

Atuncea când am auzit Lucrul acesta, m-am mâhnit. Straiul pe care l-am purtat – Și-a mea manta – le-am sfâșiat. Mi-am smuls părul din cap de-ndată Și a mea barbă, totodată.

Iov 1:20

S-a ridicat și, buimăcit, De toate câte le-a aflat, Mantaua el și-a sfâșiat Și și-a tuns capul. Prăbușit Cu fața la pământ, zdrobit De-aste-ntâmplări, s-a închinat, Lui Dumnezeu și-a cuvântat:

Iov 2:12

Căci ei nu l-au recunoscut Pe Iov, atunci când l-au văzut. Atât de mult era schimbat, Încât ei s-au înspăimântat. Au plâns apoi, neîntrerupt, Mult timp. Mantalele și-au rupt, Pumni de țărână au zvârlit Spre cer și-apoi s-au tânguit, Văzând cât li-e de apăsat

Exodul 33:6

Israelul și-a aruncat Podoabele și a plecat, De la Horeb – deci de la munte – Iar Moise se afla în frunte.

Isaia 32:11

Voi, cele care vă vădiți Fără de griji, vă îngroziți! Nepăsătoarelor! Sculați Grabnic acum, și tremurați! De straie, dezbrăcați-vă! Mergeți și dezgoli-ți-vă, Iar coapsele vă-ncingeți voi, Cu hainele de jale-apoi.

Езекиел 24:17

Suspină numai, în tăcere, Dar să nu plângi de-a ta durere. Nici a ta inimă n-o frânge Ca și când după morți ai plânge. Leagă-ți turbanul, după care Ia-ți încălțările-n picioare. Să nu mănânci pâinea de jale Și nici să nu găsești cu cale Ca barba să ți-o învelești, Căci nu trebuie să jelești.”

Езекиел 24:23

Turbanele vă-nfășurați Și încălțări să vă luați. Nu-ți plânge și n-o să jeliți, Ci doar o să vă tânguiți Pentru nelegiuiri și-apoi O să vă plângeți între voi.”

Езекиел 26:16

Toți voievozi-aceia cari Se dovedesc a fi mai mari, Își lasă jilțul lui domnesc Și straiul cel împărătesc – Straiul care, cum e știut, Doar la gherghef a fost cusut – Și plini de spaimă, precum sânt, Jos se așează, pe pământ. Din a ta pricină-s speriați Și sunt, de groază, clătinați.

Osea 7:14

Iată că strigătul nu vine Din inima lor, către Mine, Ci-n așternuturi doar, oftează Și se bocesc, mereu. Turbează, Căci numai grâu și must doresc Și-n contra Mea se răzvrătesc.

Levitic 10:6

Cu fii săi – cu Eleazar, Și-asemeni și cu Itamar – Era Aron, când a venit Moise, la el, și le-a vorbit: „Acum, să nu vă dezveliți Voi, capetele! Vă păziți, Să nu rupeți haine, cumva, Ca să nu piară cineva, Căci nu vreau – din cauza voastră – Pe toată adunarea noastră, Să se mânie Dumnezeu. Deci ascultați de sfatul meu: Voi trebuie, pe-ai voștri frați, Deoparte, ca să îi lăsați Și-n al lui Israel popor, Să plângă toți, arderea lor, Cari, de la Domnul, a venit.

Iona 3:6

La cel care a stăpânit Acel oraș – s-a auzit Spusa lui Iona, că nu-i șagă Acesta a-nțeles și-ngrabă, De pe-al său tron s-a ridicat; Cu sac, mantia și-a schimbat Și în cenușă a șezut.

Zaharia 7:3

S-au dus la Casa cea pe care Domnul oștirilor o are, Să-i vadă pe prorocii toți Și-asemenea și pe preoți, Ca să le pună o-ntrebare: „Mai trebuie să plângem, oare, Și-a cincea lună? Să cătăm Și-acum, mereu, să ne-nfrânăm, Așa după cum am făcut Și-n anii care au trecut?”

Zaharia 7:5

„Du-te și spune la popor Și-asemenea preoților: „Când ați postit și ați plâns voi, În luna-a cincea, iar apoi În cea de-a șaptea – cum știut E că mereu voi ați făcut De șaptezeci de ani, prea bine – Oare postit-ați pentru Mine?

Numeri 14:1

Atunci, întreaga adunare A început să strige tare, Și-n acea noapte-nspăimântat, A plâns poporul, ne-ncetat.

Numeri 14:39

Moise a spus poporului, Apoi, cuvântul Domnului, Și s-a lăsat o jale mare, Peste întreaga adunare.

1 Samuel 6:19

Domnul, pe cei ce-au locuit Chiar la Bet-Șemeș, i-a lovit, Căci în chivot ei s-au uitat. Moartea – pe loc – i-a secerat, Atuncea, pe cincizeci de mii Dintre-ai lui Israel copii, La care s-au adăugat – În urmă – șaptezeci, de-ndat’. Poporu-ntreg s-a tânguit, Pentru că Domnul l-a lovit, Îngăduind așa urgie, Asupra lui, atunci, să vie.