Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Exodul 33:3 - Biblia în versuri 2014

3 Lapte și miere, ne-ncetat, Curge, în țara ce ți-am dat. Acolo du-ți poporul tău. Eu nu voi fi-n mijlocul său – În mijlocul poporului. Nu vreau, ca-n timpul drumului, Să Mă silească să-l lovesc Și astfel să îl nimicesc, Pentru că Mi s-a arătat Cât este de-ncăpățânat.”

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

3 Du-te, deci, spre țara în care curge lapte și miere. Dar Eu nu voi merge împreună cu tine, ca să nu te nimicesc pe drum, căci ești un popor încăpățânat“.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

3 Deci îndreaptă-te spre această țară în care curge lapte și miere. Dar Eu personal nu voi veni împreună cu voi, ca să nu vă distrug pe drum; pentru că sunteți un popor neascultător.”

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

3 [Mergi] în țara unde curge lapte și miere! Căci eu nu voi merge în mijlocul tău ca să nu te nimicesc pe drum, pentru că ești un popor încăpățânat”.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

3 Suie-te în țara aceasta unde curge lapte și miere. Dar Eu nu Mă voi sui în mijlocul tău, ca să nu te prăpădesc pe drum, căci ești un popor încăpățânat.”

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

3 în țara unde curge lapte și miere: căci nu mă voi sui în mijlocul tău, căci ești un popor tare la grumaz, ca să nu te nimicesc pe cale.

Onani mutuwo Koperani




Exodul 33:3
33 Mawu Ofanana  

Ei, însă, nu L-au ascultat, Ci – mai departe – s-au purtat Întocmai precum au făcut Părinții lor, la început. N-au ascultat de Dumnezeu, Căci și-au înțepenit, mereu, Grumazul. Astfel, s-a văzut


Să nu fie precum erau Ai lor părinți pe când trăiau, Deci un neam rău ce s-a vădit, Întotdeauna, răzvrătit, Având o inimă slăbită Și de puteri secătuită Și-un duh ce se-arăta mereu, Necredincios lui Dumnezeu!


„Domnul te scoate azi, afară. Când vei ajunge-n a ta țară – Care-i a Canaaniților, Heviților, Hetiților, Și-a celor ce sunt Amoriți Și-a celor cari sunt Iebusiți – În locu-acela minunat, Pe care, Domnul a jurat, Părinților, că ți-l dă ție – Țară în cari, precum se știe, Lapte și miere curg mereu, Tu să nu uiți de Dumnezeu, Și să-ți ții slujba viitoare, Atunci când luna următoare, A spicelor, sosi-va iar.


S-asculți ce-ți va fi poruncit, Și ochi-n patru să îi ai. În fața Lui, când ai să stai, Să nu I te împotrivești, Fiindcă nu ai să găsești Iertare, pentru-al tău păcat, La El, căci Eu am așezat, Numele Meu, în El, acum.


Am hotărât dar, a vă scoate Din suferința ce-o-ndurați Azi, în Egipt. Veți fi mutați În țara Canaaniților, Precum și a Hetiților; La Amoriți și Fereziți, Și la Heviți și Iebusiți. Miere și lapte curg, mereu, În țara ce-am să vi-o dau Eu.”


M-am pogorât să-l izbăvesc! Iată că vreau să-l slobozesc Acuma, pe acest popor, Din mâna Egiptenilor. Îl scot dar, din Egipt, afară, Și am să-l duc în altă țară, Mai bună, cu pământ întins, În țara pe-al cărei cuprins, Lapte și miere se găsesc. Cei care-acum o locuiesc, Sunt Canaaniții și Hetiții, Și Amoriți și Fereziții. Mai stau Heviți pe-al ei pământ; Însă și Iebusiți mai sânt.


Domnul, atuncea, S-a oprit Și pe popor nu l-a lovit Cu rău, așa precum a vrut – Pentru-a lui faptă – la-nceput.


Lui Moise: „Bine văd că voi, În fața Mea, v-ați arătat Un neam cari e-ncăpățânat. O clipă doar, de poposesc Eu, între voi, vă prăpădesc. Acuma, să vă aruncați Podoabele ce le purtați Și am să văd Eu, mai apoi, Ce este de făcut, cu voi!”


Și-apoi, Domnului, I-a vorbit: „De trecere am dobândit, Doamne, în fața Ta apoi, Te rog, să mergi și Tu cu noi. Acest popor, e-adevărat Că este încăpățânat, Dar iartă-ne, căci am greșit! Fărădelegi ce-am săvârșit, Păcatele ce le-am avut Și tot ceea ce am făcut, Te rugăm, Doamne-a ne ierta Și ia-ne-n stăpânirea Ta!”


Știind că tu ești împietrit, Că ai grumazul întărit – Ca fierul – și de bună seamă, Îți este fruntea de aramă,


Acuma, cu adevărat Voi împlini ce am jurat Părinților voștri, odată, Când spus-am că le va fi dată O țară mândră la vedere, În care curg lapte și miere, Așa precum și voi puteți, Chiar astăzi, bine să vedeți.” Când ăst cuvânt l-am auzit Eu, „Amin Doamne!”, am rostit.


Eu, din Egipt, i-am scos afară, Atunci, ca să le dau o țară, Cum altele nici nu mai sânt Pe fața-ntregului pământ, Căci în acel loc s-au aflat Lapte și miere, ne-ncetat.


În țara lor, Eu v-am adus Și face-voi precum am spus: „Veți stăpâni, în țara lor, Căci Eu o dau ăstui popor. O veți avea în stăpânire. În ea – precum v-am dat de știre Și-i potrivit cu a Mea vrere – Va curge doar lapte și miere.” Eu sunt al vostru Dumnezeu, Și Eu sunt Domnul, tot mereu. De-asemenea, Eu sunt Cel care Alesu-v-am, dintre popoare.


Domnul, din ceruri, a văzut Tot ce făceau și I-a părut Rău că voia să-i nimicească. A hotărât să-i izbăvească De răul ce l-a plănuit. A Lui iertare-au dobândit Cetatea și cu toți acei Ce-au fost locuitorii ei.


Iona-n cetate a intrat, Cale de-o zi, și a strigat: „Zile doar patruzeci mai sânt Și va fi șters de pe pământ Orașul de răufăcători!”


Apoi, lui Moise, ei i-au zis: „În țara-n care ne-ai trimis, Ne-am dus, precum porunci ai dat. Să știi căci, cu adevărat, Lapte și miere curg în ea. Priviți ce rod poate să dea.


Acum iată, am să-l lovesc Cu ciumă și-am să-l nimicesc! Moise, tu însă, ai scăpare, Și te voi face un neam mare Și mai puternic decât el – Decât poporul Israel!”


Că Domnu-I binevoitor, Atunci acest întreg popor, În țara ‘ceea, va putea Să intre-apoi, și va vedea Că laptele și mierea sânt, Într-adevăr, pe-al ei pământ.


În fața ta! Nu e de-ajuns Că în pustie ne-am ascuns? Din țara-n care-am locuit – În care-a curs, necontenit, Lapte și miere – ne-ai luat Și în pustiu ne-ai afundat. Prin el o să orbecăim Până avem ca să murim. Nu e de-ajuns? Acum dorești Ca peste noi să stăpânești?


„Moise – și tu, Aron – plecați! De-acest popor, vă-ndepărtați Căci într-o clipă-i potopesc Cu foc din cer și-am să-i topesc!”


„Voi doi, îndată, să plecați! De-acest popor, vă-ndepărtați, Căci într-o clipă-i potopesc Cu foc din cer și-am să-i topesc!”


Ștefan continuă a zice: „Sunteți, cu toți, tari la cerbice Și, împrejur, nu v-ați tăiat, La inimi și urechi! Ați stat, Întotdeauna, împietriți Și, tot mereu, vă-mpotriviți Duhului Sfânt. Cum ați văzut, Pe-ai voști’ părinți că au făcut, La fel faceți și voi, acum, Pășind mereu, pe al lor drum!


Să știe dar, al vost’ popor, Că e un foc mistuitor Și că gelos este, mereu, Al vostru Domn și Dumnezeu.”


Patru decenii, prin pustie, Întreg poporu-a rătăcit, Până ajuns-a de-a pierit Întregul neam de oameni care Nu Îi dădură ascultare Lui Dumnezeu, când au ieșit Din țara-n care au robit. Domnul, atuncea, a jurat Că nimeni nu va fi lăsat Să vadă țara ‘ceea care, Lapte și miere, în ea, are, Pe care a jurat odată, Că lor o să le fie dată.


De-aceea iată, Dumnezeu – Cel care-i Domn în Israel – Vorbește-acum, în acest fel: „Spusesem că și casa ta – Și a tatălui tău – vor sta În fața Mea, umblând mereu, Numai după cuvântul Meu.” Dar iată, Domnu-acuma vine, Zicând: „Departe e de Mine, Lucrul acesta! Eu găsesc Căci trebuie să îi cinstesc Pe cei cari, cinste, Îmi arată! Dispreț doar, voi avea, pe dată, Față de cei ce se vădesc Precum că Mă disprețuiesc.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa