Exodul 33:22 - Biblia în versuri 2014

²² Iar când va trece slava Mea, În crăpătura de pe stâncă Am să te pun. Și totuși, încă Nu ești destul de ocrotit. Atunci vei fi acoperit De mâna Mea, și va fi bine, Când am să trec pe lângă tine.

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

²² Și când va trece gloria Mea, te voi pune într-o cavernă a stâncii și te voi acoperi cu palma Mea în timp ce voi trece.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

²² Atunci când va trece gloria Mea, te vei așeza într-o crăpătură a stâncii; iar Eu te voi acoperi cu mâna Mea când voi trece (prin fața ta).

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

²² Când va trece gloria mea, te voi pune în crăpătura stâncii și te voi acoperi cu mâna mea până voi fi trecut.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

²² Și când va trece slava Mea, te voi pune în crăpătura stâncii și te voi acoperi cu mâna Mea până voi trece.

Traducere Literală Cornilescu 1931

²² Și va fi așa: când va trece slava mea, te voi pune într‐o crăpătură a stâncii și te voi acoperi cu mâna mea până voi trece.

Exodul 33:22 Mawu Ofanana

1 Regi 19:9

Ilie-o peșteră-a găsit Când, la Horeb, a poposit. În peșteră, a căutat Un adăpost, pentru-nnoptat. Cuvântul Domnului s-a dus, La el, acolo, și i-a spus: „Ce faci Ilie?” El răspunse:

Psalmi 18:2

Tu, stâncă și cetate-mi ești! Tu Doamne, doar, mă izbăvești! În Tine, mă ascund mereu, Căci stâncă-mi ești și scut al meu. Tu Doamne ești a mea tărie Și-ntăritură, pe vecie!

Psalmi 91:1

Cel care este ocrotit De Cel Prea-Nalt și-Atotputernic, Cel ce odihnă a găsit La umbra Celui cari e veșnic,

Psalmi 91:4

Vei fi, de pana-I, învelit. Aripa Lui te va ascunde. Credincioșia-I și-a croit O pavăză și nu pătrunde

Кынтаря кынтэрилор 2:3

„Iubitul meu e-asemenea Cu pomul falnic ce-a crescut Și într-un măr s-a prefăcut, Printre copacii cei pe care Pe-al ei cuprins, pădurea-l are. Cu mărul, îl aseamăn eu, Printre ceilalți tineri, mereu. Cu drag, la umbra lui eu stau Și-apoi din roadele lui iau, Căci pentru cerul gurii mele, Întotdeauna dulci, sunt ele.

Isaia 2:21

În peșterile cele-adânci, Ce sunt aflate printre stânci, Și-n crăpăturile pe care Fața pământului le are, Toți oameni au să voiască – Atunci – să se adăpostească, Mânați de frica Domnului Și slava măreției Lui, Căci Domnul are să pornească, Pământul, să îl îngrozească.

Isaia 32:2

Căci fiecare va putea Să fie-atunci asemenea Cu adăposturi care sânt Făcute-a apăra de vânt Sau ca un loc pentru scăpare Când vine o furtună mare, Ori cu un râu îmbelșugat Ce curge printr-un loc uscat Și precum umbra cea bogată Care de stâncă este dată, Pe un neprimitor pământ, Ce-i ars de sete și de vânt.

Isaia 49:2

O gură, El Mi-a dăruit, Precum o sabie vădită Că este bine ascuțită. Cu umbra mâinii Lui, de-ndată, M-a învelit; ca o săgeată, Bine-ascuțită, M-a făcut Și-n tolba Lui, loc, am avut.

Isaia 51:16

Al Meu cuvânt, venit de sus, În a ta gură Eu l-am pus. Eu te-nvelesc, cu mâna Mea – Cu umbra ce o face ea – Căci vreau a-ntinde ceruri noi Și un pământ nou face-voi. Către Sion voi zice Eu: „Iată, tu ești poporul Meu!”

1 Corinteni 10:4

Ei au avut, drept udătură, Același fel de băutură Duhovnicească, ce ieșea, Din piatra cari îi însoțea Și cari avea să se vădească, Drept stânca cea duhovnicească. Această stâncă, ne-ndoios, Fusese-atuncea, chiar Hristos.

2 Corinteni 5:19

Să știți, că în Hristos, mereu, Se află însuși Dumnezeu, Căci astfel a găsit că-i bine, De-a împăca lumea, cu Sine, Nemaiținând, la nimenea, Păcatele ce le avea, La socoteală; iar apoi, El ne-a însărcinat, pe noi, Ca-n astă lume, să venim, Unde să propovăduim, La toți – în cele patru zări – Vestea acestei împăcări.

Deuteronom 33:12

De Beniamin, Moise-a vorbit: „De către Domnu-i preaiubit; El, ocrotit, va fi mereu, De către Domnul Dumnezeu. La adăpostul Domnului, Se află locuința lui. Între-ai Săi umeri, ne-ncetat, Odihnă, el va fi aflat.”