Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Exodul 33:14 - Biblia în versuri 2014

14 Domnul răspunse, gânditor: „Eu Însumi am să te-nsoțesc Și-odihnă am să-ți dăruiesc.”

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

14 El i-a răspuns: ‒ Însăși Prezența Mea va merge și îți voi da odihnă.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

14 Iahve i-a răspuns: „Prezența Mea te va însoți; și îți voi oferi odihnă.”

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

14 Domnul a răspuns: „Voi merge eu însumi cu tine și îți voi da odihnă”.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

14 Domnul a răspuns: „Voi merge Eu Însumi cu tine și îți voi da odihnă.”

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

14 Și el a zis: Fața mea va merge și îți voi da odihnă.

Onani mutuwo Koperani




Exodul 33:14
20 Mawu Ofanana  

În strâmtorare. Când dă pace, Cine și ce-ar mai putea face S-o tulbure? De Își ascunde El Fața, cine va pătrunde Până la El, spre a-L vedea? Puterea Lui e-asemenea De-I stă în față un popor Sau doar un singur muritor.


De-aceea, în a Mea mânie, Eu am jurat că, „Nimenea Nu va intra-n odihna Mea!”


Domnul mergea-naintea lor, Ziua fiind un stâlp de nor, Iar noaptea, stâlp de foc, prin care Îi conducea, fără-ncetare.


Domnul a spus: „Eu, ne-ncetat, Cu tine sunt. Îți va fi dat Un semn, cum că Eu te-am trimis, Ca să-mplinești tot ce ți-am zis. Iată ce semn îți voi da Eu: După ce scoți, poporul Meu, Din țara Egiptenilor, Aduce-vei acel popor, Aici. Pe munte-o să suiți, Căci trebuie să Îi slujiți Lui Dumnezeu, în acest loc – Aici unde văzut-ai foc.”


Când în necaz ei s-au găsit, În ajutor El le-a sărit, Iar Îngerul care-i aflat În fața Lui, neîncetat, Venit-a și i-a mântuit. Din dragoste, El a venit Apoi, și i-a răscumpărat, Căci din vechime i-a purtat.


Domnul – apoi – a cuvântat: „Poporul care a scăpat De sabie, acum, se știe Că are trecere-n pustie: Spre locul de odihnă-astfel, Merge poporul Israel.”


„Așa vorbește Dumnezeu: „Un sfat, voiesc să vă dau Eu: Ieșiți în drumuri, vă uitați Jur împrejur și întrebați: „Care este vechea cărare Și care-i calea bună, oare?” Umblați pe ea și-o să găsiți Odihna care o doriți, Odihna bună, cea de care, Sufletul vost’, nevoie, are!” Dar ei răspund, la vorba Mea: „Nu vrem ca să umblăm pe ea!”


Tu pregătește-te de drum. Du-te să dobândești hodină, Până sfârșitul o să vină. Atunci iarăși, te vei sălta Șezând în moștenirea ta, La încheierea vremilor Și la sfârșitul zilelor.”


Veniți la Mine, toți cei care Sunteți trudiți și-mpovărați, Și-odihnă o să căpătați!


Că toți trebuie învățați De a păzi ce-am poruncit, Și de-a-mplini ce-i de-mplinit. Să nu vă temeți în nevoi! În toate zilele-s cu voi: Acum, în anii care vin, Și până la sfârșit. Amin.”


Dar încurând, o să pășiți Peste Iordan și-o să primiți Țara aceea-n stăpânire, Căci Domnul vi-o dă moștenire. Acolo veți avea voi tihnă – Acolo veți primi odihnă, Căci Domnul vă v-a fi scăpat De cei ce v-au înconjurat, Și-o să trăiți – de bună seamă – În țară, fără nici o teamă.


Atunci când o să ai odihnă – Când Dumnezeu îți va da tihnă – După ce ai să-i nimicești Pe-ai tăi vrăjmași și-ai să primești Țara promisă-n stăpânire Ca să îți fie moștenire, Lui Amalec nu-i da uitare, Ci șterge-i neamul, de sub soare.”


Până când Domnul va fi dat, Și pentru-ai voștri frați, odihnă – Precum și voi primit-ați tihnă – Și vor lua în stăpânire, Țara pe care, moștenire, Domnul le-o dă – cum are-n plan, De mult – dincolo de Iordan. După aceea, înapoi, Aveți a vă întoarce voi, Deci la a voastră moștenire Ce ați primit-o-n stăpânire.”


Iată că Însuși Domnul vine, Să meargă-alăturea de tine, Pe drumul pe care-ai pornit, Căci nu te lasă părăsit. N-ai teamă, nu te-nspăimânta! Domnul alăturea-ți va sta!”


Părinții tăi au fost, mereu, Iubiți de Domnul Dumnezeu, Care-a ales sămânța lor, Deci pe-al lui Israel popor.


Nimenea, împotriva ta, Cât vei trăi, nu îți va sta. Cu tine, am să fiu mereu, Precum cu Moise fost-am Eu. N-am să te las, căci am de gând Să nu te părăsesc, nicicând.


Domnul, apoi, le-a dat odihnă În țară, și au stat în tihnă, Făcând așa precum promise Când cu ai lor părinți vorbise. Nici un vrăjmaș n-a cutezat, Atuncea, să-i fi înfruntat, Căci Dumnezeu i-a sprijinit Și pe vrăjmași i-a nimicit.


Acum – când Domnu-a dat odihnă Fraților voștri, și au tihnă – A venit vremea ca și voi Să vă întoarceți înapoi, La corturile voastre-acum. Deci pregătiți-vă de drum Și-apoi, plecați nestingheriți, În țara ce o stăpâniți Peste Iordan, precum ați vrut Când, de la Moise, ați cerut Ca să vi-o dea drept moștenire Și s-o luați în stăpânire.


Trecuse multă vreme-n zbor, De când, peste al Său popor, Domnul, odihnă, a lăsat. Cu pace l-a înconjurat, Scăpându-l de vrăjmașii care, În jur, erau în număr mare. Înaintat, pe-al vieții drum, Ajunse Iosua de-acum. Timpul, în zbor, nu-l ocolise Și astfel, el îmbătrânise.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa