Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Exodul 33:13 - Biblia în versuri 2014

13 Acum, dacă Te-ai îndurat Și trecere am căpătat În fața Ta, găsesc cu cale, Să Îmi areți căile Tale. Atunci, Te voi cunoaște eu, Atuncea și sufletul meu Are să fie-ncredințat Că trecere am căpătat În fața Ta. Să Te gândești, Că neamul ce-l călăuzești, Este, de fapt, al Tău popor!”

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

13 Acum, Te rog, dacă am găsit bunăvoință înaintea Ta, descoperă-mi căile Tale, ca să Te cunosc și să continui să găsesc bunăvoință înaintea Ta. Vezi că națiunea aceasta este poporul Tău.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

13 Dacă am fost (astfel) acceptat de Tine, revelează-mi metodele Tale de lucru; ca să Te cunosc și să continui să beneficiez de bunăvoința Ta. Și gândește-te (totuși) că acesta este poporul Tău!”

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

13 Acum, te rog, dacă am aflat har în ochii tăi, arată-mi căile tale; atunci te voi cunoaște și voi afla har în ochii tăi. Vezi că neamul aceasta este poporul tău!”.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

13 Acum, dacă am căpătat trecere înaintea Ta, arată-mi căile Tale; atunci Te voi cunoaște și voi avea trecere înaintea Ta. Și gândește-Te că neamul acesta este poporul Tău!”

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

13 Și acum, te rog, dacă am aflat har în ochii tăi, arată‐mi dar căile tale, ca să te cunosc și să aflu har în ochii tăi: și ai în vedere că acest neam este poporul tău.

Onani mutuwo Koperani




Exodul 33:13
27 Mawu Ofanana  

David, către Țadoc, a spus: „Chivotul, vreau să fie dus Iar, în cetate, înapoi. Dacă voi căpăta, apoi, Trecere-n fața Domnului, Voiesc să văd, chivotul Lui, La locul său, unde a stat Cât, în cetate, m-am aflat. Dacă se-ndură Dumnezeu, Aici mă voi întoarce eu.


Lui Moise, El i-a arătat Căile Sale ne-ncetat, Iar fiilor lui Israel, Lucrarea ce-a făcut-o El.


Învață-mă Doamne, mereu, Orânduirea Ta, iar eu Am să o țin pân’ la sfârșit!


Arată-mi Doamne, ne-ncetat, Căile Tale și mă-nvață Să am cărarea Ta, în față.


Mă-nvață, mă povățuiește Și-arată-mi Doamne, calea Ta, Să pot, pe ea, mereu, a sta, Ferit fiind de toți acei Care îmi sunt vrăjmași ai mei.


Pe toți, am să-i învăț apoi, Căile Tale și-napoi, Toți păcătoșii au să vină Ca lângă Tine să se țină.


Doamne, mă-nvață calea Ta, Pentru că Te voi asculta Și-n adevărul Tău mereu, Voiesc – de-acum – să umblu eu! Fă-mi inima de a se teme De al Tău Nume-n orice vreme.


Tu vino-acum, pentru că Eu Te voi trimite înapoi, La Faraon, căci vreau apoi, Ca din acea robie-amară, Să scoți poporul Meu, afară. Pleci în Egipt! Pe Israel, Ai să îl scoți din locu-acel!”


Domnul a zis: „Eu am văzut Chinul, prin care a trecut Poporul Meu, care-i robit La Egipteni, și-am auzit Și strigătul poporului. Deci Eu cunosc durerea lui.


De ce, Egiptul să gândească: „Ia scos ca să îi nimicească. Vrea ca, prin munți, să îi omoare. Aceasta nu înseamnă oare, Că vor fi șterși de pe pământ?” Întoarce-Te, o Doamne sfânt, Din furia mâniei Tale Și răul care ești pe cale Să-l faci poporului apoi, Îndepărtează-l de la noi.


Domnul, atuncea, S-a oprit Și pe popor nu l-a lovit Cu rău, așa precum a vrut – Pentru-a lui faptă – la-nceput.


Domnul, lui Moise, i-a vorbit: „Scoală! Pogoară-te grăbit, În tabără, pentru că rău Stricatu-s-a poporul tău, Pe care, din Egipt, l-ai scos.


Și-apoi, Domnului, I-a vorbit: „De trecere am dobândit, Doamne, în fața Ta apoi, Te rog, să mergi și Tu cu noi. Acest popor, e-adevărat Că este încăpățânat, Dar iartă-ne, căci am greșit! Fărădelegi ce-am săvârșit, Păcatele ce le-am avut Și tot ceea ce am făcut, Te rugăm, Doamne-a ne ierta Și ia-ne-n stăpânirea Ta!”


Moise și-Aron, apoi, s-au dus La Faraon, și-astfel i-au spus: „Domnul, Cel care e – mereu – Al lui Israel Dumnezeu, Ție-mpărate, îți vorbește: „Acuma dar, îngăduiește, Să plece-al Meu popor. Să fie Lăsat, să meargă în pustie, Unde voiesc să pregătească Un praznic și să prăznuiască În cinstea Mea, cum se cuvine.”


Un glas – atuncea – se va ține Și-ai să-l auzi vorbind cu tine. Când să te-abați tu vei căta La stânga sau la dreapta ta, Are să-ți spună glasu-acel: „Acesta-i drumul! Mergi pe el!”


De ce ne lași să rătăcim? De ce ne lași să părăsim Căile Tale și găsești Ca inima să ne-o-mpietrești, Făcându-ne – de bună seamă – De Tine să nu avem teamă? Doamne, Te-ntoarce înapoi, Doar din iubire pentru noi, Căci suntem robi ai Tăi – știi bine – Și moștenire pentru Tine!


Iată că noi ajuns-am iară, Ca un popor nenorocit, Pe care nu l-ai cârmuit Tu, niciodată, peste care Nu S-a chemat Numele-Ți mare…”


Toți preoții cari se vădesc Precum că Domnului slujesc, Să vină să se-așeze dar, Iar între tindă și altar Să plângă și să strige-apoi: „Doamne, îndură-Te de noi! Iar moștenirea Ta, din țară, N-o lăsa Doamne, de ocară! Nu lăsa Doamne-al Tău popor, Batjocură a tuturor! De ce, printre neamuri, cumva, Să se întrebe cineva: „Ce este cu acest popor? Unde e Dumnezeul lor?”


Și ce-i veșnica viață? Iată: Este-a Te ști pe Tine, Tată, Precum și pe Hristos Iisus, Cari, la porunca Ta, S-a dus,


Față de Evanghelie – ei – Vrăjmași, acum, sunt, dragii mei, Și-aceasta-i spre al vostru bine. Dar vreau să știe orișicine, Că, prin alegere, ei sânt Iubiți de Dumnezeu Cel Sfânt, Din pricina părinților Pe care-i are neamul lor.


În rugăciune, tot mereu, Pe Dumnezeul Cel de Sus, Al Domnului Hristos Iisus – Pe Tatăl slavei – L-am rugat Ca să așeze, ne-ncetat, Duhul înțelepciuni-n voi Și al descoperiri-apoi, Prin cari să învățați, mereu, Cunoașterea lui Dumnezeu,


În mare grabă, mers-am eu Și L-am rugat pe Dumnezeu: „Stăpâne Doamne, să-Ți oprești Mânia. Să nu nimicești Poporul Tău, pentru-a lui fire, Căci el Îți este moștenire. Pe el, Tu l-ai răscumpărat, Prin brațul Tău neînfricat. Din al Egiptului ținut, L-ai scos și, liber, l-ai făcut.


Totuși, așa cum e de rău, Acesta e poporul Tău, E moștenirea Ta, pe care, Numai prin brațul Tău cel tare, Tu, din Egipt, ai adunat-o Și-n stăpânire, ai luat-o.”


Ca astfel, să găsiți o cale, Prin care-n chip vrednic, dragi frați, De Domnul, voi să vă purtați Și-n orișice lucru, să știți, Mereu, plăcuți, ca să Îi fiți. Deci, fiecare să adune, Roade, numai în fapte bune, Și-apoi – în a lui Dumnezeu Cunoaștere, sporind mereu –


Ci vreau să creșteți, ne-ncetat, În harul care v-a fost dat, În cunoștința Domnului Și a Mântuitorului Pe cari L-avem, în ceruri, sus, Adică în Hristos Iisus. În încheiere, am dorit Ca Domnul să fie slăvit, Acum, în anii care vin, Și-n vecii vecilor. Amin.”


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa