Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Exodul 32:9 - Biblia în versuri 2014

9 Domnul, lui Moise, i-a vorbit: „Acest popor, am observat, Că este încăpățânat.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

9 Domnul i-a zis lui Moise: ‒ M-am uitat la acest popor și iată că este un popor încăpățânat.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

9 Iahve a continuat să vorbească lui Moise, zicând: „Am văzut ce ambiții are în inima lui acest popor.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

9 Domnul i-a zis lui Moise: „Văd că poporul acesta este un popor încăpățânat.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

9 Domnul a zis lui Moise: „Văd că poporul acesta este un popor încăpățânat.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

9 Și Domnul a zis lui Moise: Am văzut pe acest popor și iată este un popor tare la grumaz.

Onani mutuwo Koperani




Exodul 32:9
19 Mawu Ofanana  

Ei, însă, nu L-au ascultat, Ci – mai departe – s-au purtat Întocmai precum au făcut Părinții lor, la început. N-au ascultat de Dumnezeu, Căci și-au înțepenit, mereu, Grumazul. Astfel, s-a văzut


Grumazul, nu vă-nțepeniți La fel după cum – bine știți – Părinții voști’ că au făcut, Iar ce-au pățit, voi ați văzut. Acum dați mâna Domnului. Veniți la sfânt locașul Lui, Pe care El – precum se știe – Sfințitu-l-a, pentru vecie. Astfel, mânia Lui, apoi, Se va abate de la voi.


Părinții noști’ s-au îngâmfat: Poruncile-Ți nu le-au urmat, Ci ei – cu toții – au vădit Că gâtul și-au înțepenit.


Să Te asculte, n-au mai vrut. Minunile ce le-au făcut Le-au dat uitării, vrând apoi Ca în robie, înapoi, Să se întoarcă. Căutară Alți căpitani de-și așezară. Dar Doamne, Tu Te-ai arătat Gata să ierți, căci ești bogat În bunătate. Te-ai vădit Îndurător – necontenit – Și milostiv; căci Ți-a păsat De ei și-astfel, nu i-ai lăsat


Să nu fie precum erau Ai lor părinți pe când trăiau, Deci un neam rău ce s-a vădit, Întotdeauna, răzvrătit, Având o inimă slăbită Și de puteri secătuită Și-un duh ce se-arăta mereu, Necredincios lui Dumnezeu!


Lapte și miere, ne-ncetat, Curge, în țara ce ți-am dat. Acolo du-ți poporul tău. Eu nu voi fi-n mijlocul său – În mijlocul poporului. Nu vreau, ca-n timpul drumului, Să Mă silească să-l lovesc Și astfel să îl nimicesc, Pentru că Mi s-a arătat Cât este de-ncăpățânat.”


Lui Moise: „Bine văd că voi, În fața Mea, v-ați arătat Un neam cari e-ncăpățânat. O clipă doar, de poposesc Eu, între voi, vă prăpădesc. Acuma, să vă aruncați Podoabele ce le purtați Și am să văd Eu, mai apoi, Ce este de făcut, cu voi!”


Și-apoi, Domnului, I-a vorbit: „De trecere am dobândit, Doamne, în fața Ta apoi, Te rog, să mergi și Tu cu noi. Acest popor, e-adevărat Că este încăpățânat, Dar iartă-ne, căci am greșit! Fărădelegi ce-am săvârșit, Păcatele ce le-am avut Și tot ceea ce am făcut, Te rugăm, Doamne-a ne ierta Și ia-ne-n stăpânirea Ta!”


Un om, care s-a-mpotrivit Mustrărilor, va fi zdrobit.


Știind că tu ești împietrit, Că ai grumazul întărit – Ca fierul – și de bună seamă, Îți este fruntea de aramă,


Ce preacurvii ai săvârșit, Pe toate Eu ți le-am zărit. Nechezături, scoase de tine – De-asemenea – nu-Mi sunt străine. Curviile nelegiuite – Nenumărate – săvârșite Pe dealuri, dar și pe câmpie, Toate-Mi sunt cunoscute Mie. Și urâciuni – câte-ai făcut – Pe toate Eu ți le-am văzut. Ierusalime, vai de tine! Nu înțelegi că este bine, Acuma, să te curățești? Oare, cât timp mai zăbovești?”


Astfel, în casa cea pe care Neamul lui Israel o are, Lucruri grozave-am întâlnit, Căci Efraim a preacurvit, Iar Israel – neîncetat – Fără vreo teamă s-a spurcat.


Domnul, lui Moise, i-a vorbit: „Cât voi mai fi nesocotit De-acest popor, te-ntreb, pe tine?! Cât nu va crede el, în Mine, Deși minuni mari a văzut, Că-n al său mijloc, am făcut?


Ștefan continuă a zice: „Sunteți, cu toți, tari la cerbice Și, împrejur, nu v-ați tăiat, La inimi și urechi! Ați stat, Întotdeauna, împietriți Și, tot mereu, vă-mpotriviți Duhului Sfânt. Cum ați văzut, Pe-ai voști’ părinți că au făcut, La fel faceți și voi, acum, Pășind mereu, pe al lor drum!


Deci împrejur, să vă tăiați Voi, inima, și să nu stați Cu gâtu-nțepenit mereu,


Pentru că iată, eu am știre Despre-al tău duh de răzvrătire. Cunosc a ta-ncăpățânare Și știu cât este ea de mare. Dacă-mpotriva Domnului – A legii și-a poruncii Lui – Vă răzvrătiți acuma voi – Cât eu încă trăiesc – apoi, Cu-atât mai mult aveți să fiți, După ce mor eu, răzvrătiți!


Apoi, El a continuat: „Eu văd, acuma, foarte bine, Ce fel de oameni sunt cu tine. Acest popor s-a arătat – Mereu – a fi-ncăpățânat.


Nu pentru bunătatea ta, Tu, țara, o vei căpăta, Căci tu ești încăpățânat.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa