8 Vei ști, când vei ajunge jos, Cât de curând au părăsit Calea pe cari le-am poruncit Să o urmeze, ne-ncetat. Vițel de aur și-au turnat, Căruia jertfe i-au adus Și-aste cuvinte și le-au spus: „Israele, acest vițel, E dumnezeul tău; e cel Cari din Egipt te-a izbăvit!”
8 S-au abătut repede de la calea pe care le-am poruncit-o. Și-au făcut un vițel turnat, s-au închinat înaintea lui, i-au adus jertfe și au zis: „Israel, aceștia sunt dumnezeii tăi care te-au scos din țara Egiptului!“.
8 Destul de repede au deviat de la modul în care le-am poruncit să trăiască. Au turnat un vițel căruia i s-au închinat; și i-au sacrificat animale, zicând: «Israel, aceștia sunt zeii tăi, care te-au scos din Egipt!»”
8 S-au abătut repede de la calea pe care le-o poruncisem; și-au făcut un vițel turnat, s-au închinat înaintea lui, i-au adus jertfe și au zis: «Acesta este dumnezeul tău, Israél, care te-a scos din țara Egiptului»”.
8 Foarte curând s-au abătut de la calea pe care le-o poruncisem Eu; și-au făcut un vițel turnat, s-au închinat până la pământ înaintea lui, i-au adus jertfe și au zis: ‘Israele, iată dumnezeul tău care te-a scos din țara Egiptului!’”
8 Curând s‐au abătut de la calea pe care le‐am poruncit‐o; și‐au făcut un vițel turnat și s‐au închinat înaintea lui și i‐au jertfit și au zis: Aceștia, Israele, sunt dumnezeii tăi care te‐au scos din țara Egiptului!
Ieroboam, sfat, a ținut Și-apoi, în urmă, a făcut – Din aur – doi viței. I-a pus, În față la popor, și-a spus: „De-acum, nu vreau să ne suim, Cu jertfe, la Ierusalim! Iată, aici, adus-am eu, Pe-al lui Israel Dumnezeu! Privește-L dar, cu încântare, Israele, pe Domnul care, Din al Egiptului ținut, Te-a scos și liber te-a făcut!”
Nici chiar atunci când ai văzut Că un vițel ei și-au făcut, Zicând: „Acesta e, mereu, Al nostru Domn și Dumnezeu Cari din Egipt ne-a scos afară Și astăzi, liberi suntem, iară!” La mari ocări, față de Tine, Ei s-au dedat, văzut-ai bine.
Să nu cumva să îndrăzniți, Ca dumnezei să zămisliți – Din aur și argint – și-apoi, Să-i puneți lângă Mine, voi! Deci, voi – care sunteți ai Mei – Nu făuriți alți dumnezei!”
El a luat, din mâna lor, Aurul strâns de-acel popor. Apoi cu dalta l-a bătut Și, un vițel, el a făcut. A zis, atunci, poporul său: „Iată-l pe dumnezeul tău, Israele! El te-a scăpat Din țara-n care rob ai stat.”
Să nu faci nici un legământ Cu cei ce-n țară locuiesc, Ca nu cumva, când ei curvesc Și jertfe-aduc idolilor, Să vă poftească la a lor Masă, ca să mâncați apoi, Din ale lor jertfe, și voi.
Ei varsă aurul aflat În pungă și au deșertat Argintul ca să-l cântărească În cumpănă și să tocmească Un argintar, cari le va face Un dumnezeu, precum le place, Să se închine-n fața lui, În fața dumnezeului Pe care ei și l-au dorit.
Nu-i precum cel pe cari, odat’, Cu-ai lor părinți l-am încheiat Când al Meu braț Mi l-am întins Și când de mână Eu i-am prins Ca din Egipt să-i scot afară Și să le dăruiesc o țară. Ei au călcat, apoi, mereu, Acel vechi legământ al Meu, Deși asupra lor vegheam Și astfel, drept de sorți, aveam.”
Să nu-și aducă jertfa lor, Ca să o dea idolilor Cu care, încă, mai curvesc, Pentru că Eu le dăruiesc O lege care vreau să fie Ținută, pentru veșnicie, De oamenii ăstui popor, Precum și de urmașii lor.
Căci al lui Israel popor A adus jertfe dracilor, Precum și unor dumnezei Care, străini erau, de ei – Pe care nu i-au cunoscut, Căci de curând au apărut – De care nici nu se temeau Părinții lor, pe când trăiau.
În urmă, Dumnezeu mi-a zis: „De-aici, în grabă, scoală-te Și-ndat’ apoi, pogoară-te, Căci iată că poporul tău A săvârșit un lucru rău. Neamul pe care l-ai luat Tu, din Egipt, este stricat. Oamenii săi s-au abătut De la ceea ce le-am cerut. Au părăsit calea pe care Le-am arătat-o. Drept urmare, Un chip cioplit, ei și-au turnat.”
Din depărtare, am zărit Precum că ați păcătuit, Când aur mult ați adunat Și-un chip cioplit, voi v-ați turnat. Atunci, din aurul acel, V-ați întocmit voi, un vițel Și-ați părăsit astfel, de-ndată, Calea, de Domnul, arătată.
Ei au venit la Rubeniți, La întreg neamul de Gadiți Și la ceea ce mai rămase Din seminția lui Manase, Și-n felu-acesta au vorbit, Atuncea când i-au întâlnit:
Dar oamenii nu au voit S-asculte de judecători. S-au arătat nepăsători Și au urmat alți dumnezei, Slujindu-i și curvind cu ei. Au părăsit calea pe care Umblat-au, fără încetare, Ai lor părinți și au călcat Poruncile care le-a dat Adevăratul Dumnezeu.
Apoi le-a zis: „Luați aminte! Am să vă fac o rugăminte: Vreau ca să-mi deie fiecare Verigile de nas, pe care, Drept pradă, voi le-ați dobândit.” – Acei pe cari i-au biruit, Verigi de aur – mari – aveau, Căci ei, Ismaeliți, erau. –