Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Exodul 32:7 - Biblia în versuri 2014

7 Domnul, lui Moise, i-a vorbit: „Scoală! Pogoară-te grăbit, În tabără, pentru că rău Stricatu-s-a poporul tău, Pe care, din Egipt, l-ai scos.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

7 Domnul i-a zis lui Moise: ‒ Du-te, coboară de pe munte, căci poporul tău, pe care l-ai scos din țara Egiptului, s-a pervertit.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

7 Iahve i-a zis lui Moise: „Coboară de pe munte; pentru că poporul tău pe care l-ai scos din Egipt, și-a stricat comportamentul.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

7 Domnul i-a zis lui Moise: „Coboară, căci poporul tău, pe care l-ai scos din țara Egiptului, s-a pervertit!

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

7 Domnul a zis lui Moise: „Scoală și coboară-te, căci poporul tău, pe care l-ai scos din țara Egiptului, s-a stricat.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

7 Și Domnul a zis lui Moise: Du‐te, pogoară‐te, căci poporul tău pe care l‐ai scos din țara Egiptului s‐a stricat.

Onani mutuwo Koperani




Exodul 32:7
17 Mawu Ofanana  

Cât a domnit, el a făcut Doar lucruri care I-au plăcut Lui Dumnezeu, precum făcea Și al său tată, Ozia. Numai că-n Templul Domnului, El n-a intrat. Pe vremea lui, Mereu, poporul s-a stricat Și tot mai rău s-a arătat.


Cu gura, însă-L înșelau Și cu-ale lor limbi Îl mințeau.


Domnul a pus: „Pogoară-te, Și, cu Aron, iar, suie-te! Deoparte, preoții să stea – Și tot poporu-asemenea – Căci astfel au să se păzească, Iar moartea n-are să-i lovească.”


În acest timp, poporul sta În tabără și-l aștepta Pe Moise, plin de nerăbdare. Văzând că el nu mai apare – Deși era demult plecat – Către Aron, a cuvântat: „Haide și fă un dumnezeu, Să meargă-n față-ne, mereu, Căci Moise, cari pe-al nost’ popor, Din țara Egiptenilor, L-a scos, iată, a dispărut Și nu mai știm ce s-a făcut!”


„De ce să faci așa un rău” – Pe Domnul, Dumnezeul său, Moise, atunci, L-a întrebat – „Poporului ce l-ai scăpat Din al Egiptului ținut Și pe cari liber l-ai făcut? De ce să lași, acum, să vie, Peste popor, a Ta mânie?


El a luat, din mâna lor, Aurul strâns de-acel popor. Apoi cu dalta l-a bătut Și, un vițel, el a făcut. A zis, atunci, poporul său: „Iată-l pe dumnezeul tău, Israele! El te-a scăpat Din țara-n care rob ai stat.”


Domnul, lui Moise, i-a mai spus: „Acest popor trebuie dus În țara care am promis Că le-o voi da, precum am zis Pe când vorbit-am cu Avram Isac și Iacov, de-al lor neam: „Seminței voastre-i va fi dată Țara aceasta minunată!”


Vai ție, neam nenorocit, Popor rău și nelegiuit, Sămânță de copii stricați Și de păcate încărcați! Pe Domnul, ei L-au părăsit, Pentru că L-au disprețuit, Întorcând spatele la Cel Cari îi e Sfânt, lui Israel…”


Numărul săptămânilor Sortite pentru-al tău popor Și pentru-a ta sfântă cetate – Până când fi-vor încetate Relele ce sunt săvârșite Și până vor fi ispășite Păcatul și nelegiuirea De cari umplută este firea, Până când fi-va arătată Neprihănirea minunată Care urmează ca să vie Și veșnică are să fie, Pân’ la pecetluirea care Astă vedenie o are Și cu această prorocie, Și până când are să fie Făcută ungerea pe care O va primi Acela care Este drept Sfânt al sfinților – Numărul săptămânilor De cari îți pomenisem ție, De șaptezeci, are să fie.


În stricăciuni se-afundă ei, Precum în zilele Ghibei. Domnul are să-i pedepsească, Pentru că o să-Și amintească De făr’delegile pe care Le-au săvârșit, fără-ncetare.


Căci știu că, după moartea mea, Rele purtări, voi veți avea. Vă veți strica și totodată, Din calea care, arătată, Va fost, de către mine, voi Vă veți abate mai apoi, Și veți ajunge ca să fiți, De mari nenorociri, loviți. Făcând doar rele – tot mereu – Față de-al vostru Dumnezeu, O să ajungeți ca să fie Stârnită-a Domnului mânie, Prin lucruri ce-s nelegiuite, Dintre-ale voastre mâini, ieșite.”


Dar ai Săi oameni s-au stricat; Copiii Lui, netrebnicie, Au dovedit. Ea o să fie, Neîncetat, rușinea lor – Rușinea-ntregului popor. Neam îndărătnic și stricat!


Ca nu cumva să vă stricați Și-un chip cioplit să vă lucrați Sau poate vreo înfățișare A unui idol, ori chip care Este de om sau de femeie,


În urmă, Dumnezeu mi-a zis: „De-aici, în grabă, scoală-te Și-ndat’ apoi, pogoară-te, Căci iată că poporul tău A săvârșit un lucru rău. Neamul pe care l-ai luat Tu, din Egipt, este stricat. Oamenii săi s-au abătut De la ceea ce le-am cerut. Au părăsit calea pe care Le-am arătat-o. Drept urmare, Un chip cioplit, ei și-au turnat.”


La muntele Horebului, Pe Dumnezeu, L-ai ațâțat, Până când El S-a mâniat Până-ntr-atât, ca să voiască În urmă, să te nimicească.


Dar când murea judecătorul, Îndată, se strica poporul, Căci oamenii se dovedeau A fi mai răi decât erau Părinții lor, iar a lor fire A stăruit în împietrire Și în purtări ce, rele, sânt.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa