Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Exodul 32:5 - Biblia în versuri 2014

5 Când aste lucruri le-a zărit, Aron, îndată, a zidit Altar, vițelului acel, Strigând: „Mâine, în Israel, O sărbătoare o să fie! Aceasta are să se ție, Pentru a Domnului cinstire!”

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

5 Când a văzut Aaron lucrul acesta, a construit un altar înaintea lui și a zis: „Mâine va fi o sărbătoare în cinstea Domnului“.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

5 Când a văzut Aaron acest lucru, a construit un altar; apoi a zis: „Mâine va fi o sărbătoare în cinstea lui Iahve!”

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

5 Când a văzut Aaròn, a zidit un altar înaintea lor și a strigat: „Mâine va fi sărbătoare în cinstea Domnului!”.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

5 Când a văzut Aaron lucrul acesta, a zidit un altar înaintea lui și a strigat: „Mâine va fi o sărbătoare în cinstea Domnului!”

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

5 Și Aaron a văzut și a zidit un altar înaintea lui și Aaron a făcut o strigare și a zis: Mâine este o sărbătoare pentru Domnul!

Onani mutuwo Koperani




Exodul 32:5
18 Mawu Ofanana  

În numele soțului ei, A scris bătrânilor acei: „Un mare post, vestiți dar voi. Luați-l pe Nabot apoi, Și puneți-l conducător Peste al vost’ întreg popor.


El a mai zis: „Să vă grăbiți, O sărbătoare să vestiți Și tuturor să dați de știre Că e spre a lui Baal cinstire.” Oameni-aceia au făcut Așa precum li s-a cerut. O sărbătoare au vestit, După cum Iehu-a poruncit.


Preotul Urie-a văzut, Chipul acela, și-a făcut Un alt altar, asemenea, Precum Ahaz îi poruncea. Ahaz, încă, nu s-a-nturnat De la Damasc, când terminat A fost altarul poruncit, Așa precum și l-a dorit.


S-a hotărât ca despre el, Vești să se dea în Israel – De la Beer-Șeba începând Și pân’ la Dan, apoi, mergând – Ca la Ierusalim să vină Poporul, Paștele, să-l țină, Acolo-n cinstea Domnului, Căci sărbătoarea Paștelui, De mult nu s-a mai fost ținut, Așa precum era cerut.


„O să luăm, cu noi, copiii, Bătrânii noști’, precum și fiii Și fiicele pe cari le-avem. Boii și oile mai vrem Să le luăm, cu noi, la drum, Pentru că trebuie acum, Ca în a Domnului onoare, Să prăznuim o sărbătoare” – Răspuns-au Moise și Aron.


Că trebuie să pomeniți Ziua aceasta, tot mereu. Drept cinste pentru Dumnezeu, Din neam în neam, va trebui O sărbătoare-a prăznui. Ea o să fie, pentru voi, O lege veșnică apoi.


Altar, acolo, a zidit Moise apoi, și l-a numit, Atuncea, „Domnul, steagul meu” – Sau „Iahveh-nisi”-n grai evreu.


El a luat, din mâna lor, Aurul strâns de-acel popor. Apoi cu dalta l-a bătut Și, un vițel, el a făcut. A zis, atunci, poporul său: „Iată-l pe dumnezeul tău, Israele! El te-a scăpat Din țara-n care rob ai stat.”


A doua zi, când, peste fire, Ai zilei zori și-au revărsat Lumina lor, ei s-au sculat Și au adus arderi de tot Și jertfe care se socot De mulțumire. Au șezut De au mâncat și au băut. În urmă, ei s-au ridicat Și s-au pornit, toți, pe jucat.


Când Efraim și-a construit Altare, a păcătuit, Căci doar altarele-nălțate Îl fac să cadă în păcate.


Căci Israelul n-a ținut, Seama de Cel ce l-a făcut, Ci L-a uitat, când și-a zidit Palate. Iuda și-a-nmulțit Cetățile-ntărite-apoi. De-aceea, foc trimite-voi, Peste cetățile-nălțate Și peste ale lor palate.”


„Copiilor lui Israel, Vorbește-le, în acest fel: „Iată acum, zilele care, Domnul le vrea, de sărbătoare, Pe cari le veți vesti-nainte, Și veți avea adunări sfinte:


În acea zi, voiesc să știți Că trebuie ca să vestiți – Din nou – o sărbătoare mare; S-aveți o sfântă adunare, În care, voi veți fi opriți, Lucrări de slugă să-mpliniți. Acuma dar, vreau să se știe Că veșnică are să fie Această lege, pentru voi Și pentru-ai voști’ urmași apoi, În orice loc aveți să fiți, Oriunde o să locuiți.


Aceste sărbători, mereu, Vor fi ale lui Dumnezeu. În ele, veți lua aminte Ca să vestiți adunări sfinte, Și să dați jertfe pregătite, A fi, de flăcări mistuite, Arderi de tot și daruri care Date vor fi, pentru mâncare. De-asemenea, atunci, și vite Vor trebui a fi jertfite, Și se vor da, după măsură, Și jertfele de băutură. Orișice jertfă pregătită, Se dă în ziua stabilită.


„Iată acum, zilele care Mai sunt zile de sărbătoare, Pe cari le veți vesti-nainte Și veți avea adunări sfinte, Mai dinainte pregătite, La vremurile potrivite:


Acuma, trebuie să știm Ca praznicul să-l prăznuim, Nu cu acel vechi aluat, Sau cu acel amestecat Cu răutăți și viclenie, Ci cu azimi de curăție Și doar de adevăr, mereu – Acesta este sfatul meu.”


Acolo, Saul a zidit, În urmă, un altar, menit A fi în cinstea Domnului. E cel dintâi altar al Lui, Pe care Saul l-a durat.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa