Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Exodul 32:30 - Biblia în versuri 2014

30 A doua zi, Moise-a vorbit, Poporului: „Ați săvârșit Un lucru rău: păcatu-i mare! Urc iar, pe munte, ca – iertare – Să-ncerc, pentru păcatul greu, Să capăt de la Dumnezeu.”

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

30 În ziua următoare, Moise a zis poporului: „Ați făcut un mare păcat. Acum mă voi sui la Domnul; poate voi reuși să fac ispășire pentru păcatul vostru“.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

30 În următoarea zi, Moise a zis poporului: „Ați făcut un mare păcat. Acum voi merge la Iahve; poate voi putea face achitarea pentru păcatul vostru.”

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

30 A doua zi, Moise a zis poporului: „Ați făcut un păcat mare. Acum mă voi urca la Domnul: poate că voi dobândi iertare pentru păcatul vostru”.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

30 A doua zi, Moise a zis poporului: „Ați făcut un păcat foarte mare. Am să mă sui acum la Domnul: poate că voi căpăta iertare pentru păcatul vostru.”

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

30 Și a fost așa: a doua zi Moise a zis poporului: Ați păcătuit cu un păcat mare. Și acum mă voi sui la Domnul: poate voi face ispășire pentru păcatul vostru.

Onani mutuwo Koperani




Exodul 32:30
22 Mawu Ofanana  

Spune-Mi: de ce-ai disprețuit Ceea ce Eu ți-am poruncit, Călcând cuvântul Domnului Și făcând rău, în fața Lui? Pe Urie – pe-acel Hetit – Cu sabia, tu l-ai lovit. Nevasta-n urmă i-ai luat, După ce, pradă, tu l-ai dat, Sabiei Amoniților, Și l-ai ucis, prin mâna lor!


Poate că la necazul meu, O să privească Dumnezeu, Și se va îndura de mine, Încât are să-mi facă bine, Chiar dacă blestemat mereu, De acest om, astăzi, sunt eu.”


Când Israel s-a dezlipit De David, el și-a rânduit, În fruntea sa, un domnitor Care-i al lui Nebat fecior. Ieroboam, el s-a chemat, Iar – cât fusese împărat – Trase-n păcate, după el, Întreg poporul Israel.


Moise și-Aron se dovedeau Precum că preoți Îi erau, Iar Samuel – neîncetat – Sfântul Său Nume, L-a chemat. Oameni-aceștia I-au vorbit Iar El, mereu, i-a auzit, Căci ale lor rugi au ajuns, În fața Lui, de au pătruns.


„Să vă predați azi, Domnului, Chiar și cu jertfa fiului, Al fratelui ce îl aveți, Ca în acest fel, să puteți Iar, să primească fiecare, Din parte-I, binecuvântare.”


Răul, urâți-l și fugiți! Doar binele, să îl iubiți, Căci poate-atunci, Cel cari, mereu, E al oștirii Dumnezeu Va avea milă de-a cea viță Ce-i a lui Iosif rămășiță.


Că se îndură Dumnezeu. Se va căii, și ceasul greu – De noi – îl va îndepărta Și poate că ne va ierta. Astfel, mânia Lui aprinsă, Nădăjduim că va fi stinsă, Sub al ei val să nu pierim, Ci viața să ne-o izbăvim!”


Aron, îndată, a făcut Așa precum i s-a cerut. Cădelnița, el și-a luat Și-apoi, cu ea, a alergat În mijlocul poporului. Și iată că a Domnului Urgie a și început. O ispășire a făcut Aron și-apoi a tămâiat Peste norod. S-a așezat


Astfel, de-a lungul timpului, Ăst legământ de preoție – Ce-l fac cu el – veșnic să fie, Pentru că, râvnă, a avut El, pentru Domnul, și-a făcut O ispășire-n acest fel, Pentru întregul Israel.”


Însă, pleca-voi înapoi, La tatăl meu și-i spun apoi: „Știu, tată, c-am păcătuit, Față de tine, și-am greșit Chiar împotriva cerului. Iertare – pentru mine – nu-i, Căci m-am purtat ca un nemernic.


Îți spun dar, ale ei păcate – Care sunt multe – sunt iertate, Pentru că ea, mult, a iubit. Însă, cel care a primit, Pentru puținul său, iertare, N-a arătat iubire mare.”


Aproape că aș fi dorit, Ca anatema, să fiu eu – Departe de Hristos, mereu – Doar pentru frații mei firești Și pentru rudele trupești.


Hristos, însă, S-a arătat, Acum, și ne-a răscumpărat, De sub blestemul Legi-apoi, Făcându-se El, pentru noi, Blestem – așa precum s-a zis, Și, în Scriptură, este scris: „În veci, să fie blestemat Cel ce, pe lemn, e atârnat.”


Iar pe potrivnici, să-i învețe Și să-i îndrepte cu blândețe, Având nădejde, tot mereu, Că numai bunul Dumnezeu Le poate da, după voință – Și lor – starea de pocăință, Spre a putea cunoaște-apoi, Tot adevărul – ca și noi –


Pentru păcate, vă mustrați Și, ne-ncetat, să vă rugați, Toți – unul pentru altu-apoi – Căci vindecați o să fiți voi. Să țineți dar, cu toții, minte, Că rugăciunea cea fierbinte, Făcută de-un neprihănit, Mare putere-a dovedit.


Nu suntem noi, la secerat? Nu avem, grâne, de-adunat? La Domnul, voi striga apoi, Și-ndată tunete și ploi, El va trimite, negreșit. Atunci vă veți fi dumirit Ce mare rău voi ați făcut, În clipa-n care ați cerut Să vi se dea un împărat.”


Apoi, neamul lui Israel Spre Samuel și-a ridicat Privirile și-a cuvântat: „Roagă-L pe Domnul, pentru noi, Să nu murim cumva apoi, Căci la păcatele pe care Le-am săvârșit fără-ncetare, Acum ne-am mai adăugat Un altul, când, un împărat, Să ni se pună, am cerut.”


„Un mare rău voi ați făcut” – A zis, în urmă, Samuel – „Dar teamă, să n-aveți, defel! Chiar de-ați greșit, vegheați mereu Ca de la Domnul Dumnezeu, Să nu v-abateți, ci să știți – Neîncetat – să Îl slăviți, Din toată inima apoi.


O clipă nu mi-a dat prin gând, Să-mi fac păcate încetând Ca să mă rog lui Dumnezeu, Pentru popor. Astfel, mereu, Am să v-arăt calea cea bună – Calea cea dreaptă – și-mpreună Să o urmăm cu toți apoi.


Tineri-aceștia, negreșit, Păcate multe-au săvârșit Față de Domnul, ne-ncetat, Pentru că ei au arătat Cum că nesocotesc, mereu, Darul adus, lui Dumnezeu.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa