Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Exodul 32:20 - Biblia în versuri 2014

20 S-a dus, în urmă, și-a luat Vițelul și l-a aruncat În foc; apoi cenușa lui, Dată a fost, poporului, S-o bea – căci el a presărat-o Pe fața apei, când i-a dat-o.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

20 A luat vițelul pe care l-au făcut și l-a ars în foc. L-a măcinat până s-a făcut cenușă, apoi a împrăștiat cenușa pe apă și a dat-o fiilor lui Israel s-o bea.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

20 A luat vițelul pe care îl făcuseră ei; și l-a ars în foc. L-a sfărâmat până a devenit mici particule pe care le-a împrăștiat pe apă; apoi a dat-o israelienilor să o bea.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

20 A luat vițelul pe care-l făcuseră și l-a ars în foc; l-a măcinat până când a devenit praf; a presărat praful pe apă și a dat-o fiilor lui Israél s-o bea.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

20 A luat vițelul pe care-l făcuseră ei și l-a ars în foc; l-a prefăcut în cenușă, a presărat cenușa pe fața apei și a dat-o copiilor lui Israel s-o bea.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

20 Și a luat vițelul pe care‐l făcuseră și l‐a ars în foc și l‐a măcinat în pulbere și a presărat‐o pe apă și a făcut pe copiii lui Israel s‐o bea.

Onani mutuwo Koperani




Exodul 32:20
10 Mawu Ofanana  

În urmă, chiar pe a lui mamă – Aceea cari, Maca, se cheamă – Când Astarteei i-a-nchinat Un idol, s-a înfuriat. N-a mai lăsat-o la domnie, Împărăteasă ca să fie, Iar al ei idol l-a sfărmat, L-a ars și-apoi l-a aruncat În apele Chedronului.


Apoi, altarul zeilor Ce la Betel era aflat, Din temelii a fost surpat. A fost, atuncea, dărâmată Și înălțimea ridicată De fiul lui Nebat, cel care, Ieroboam, drept nume are, Cari în păcate, după el, Trăsese-ntregul Israel. Ea fost-a nimicită până Ajunse-a fi numai țărână. Al Astarteei stâlp, tăiat A fost și-n flăcări, aruncat.


Din ordinu-mpăratului, S-a scos din Casa Domnului – Spre a fi ars – idolul care, Spre cinste, Astarteea-l are. Pe a Chedronului câmpie, A fost adus ca ars să fie, La albia pârâului Cari este al Chedronului. Cenușa lui a fost luată, În urmă, și-a fost aruncată Peste mormintele pe care Poporul de Iudei le are.


La fel, altarele-nchinate Lui Bal, ajuns-au dărâmate, Iar stâlpii care se aflau De-asupra lor și cari erau În cinstea soarelui ‘nălțați, Au fost, atuncea, retezați. De-asemenea, au fost zdrobite Chipuri turnate și cioplite Și-apoi chipul idolilor Ce sunt ai Astarteelor. Pe toate-n urmă, el a vrut, În praf, să le fi prefăcut, Iar parafu-acela l-a luat Și merse de l-a presărat Peste mormintele celor Care-au slujit idolilor, Căci cinste ei le-au arătat, Atunci când jertfe-n dar le-au dat.


Moise, pe-Aron, l-a întrebat: „Să-mi spui dar, ce s-a întâmplat? Ce rău, poporul ți-a făcut, Încât acum, ai abătut, Asupra lui, acest păcat?


Astfel, drept hrană vor avea Doar roadele cărării lor Și sfaturile tuturor.


Omul care e rătăcit, Se satură de bâjbâit; Și chiar cel bun e săturat De câte-ntrânsul a aflat.


Chipuri cioplite-n orice loc, Dacă găsești, arde-le-n foc. La aurul și-argintul care, Un chip cioplit, pe el le are, Tu nu trebuie să poftești Ca nu cumva să te trezești Că sunt o cursă, pentru tine. Acestea sunt – ia seama bine – O urâciune-n fața Lui, Adică-n fața Domnului.


Iată dar, cum să vă purtați Cu-aceste neamuri: să surpați Altarele ce le-au zidit; Sfărmați stâlpii ce i-au cioplit Pentru-ai lor idoli și tăiați Pomii cari fost-au închinați Zeilor lor. Ardeți, în foc, Chipuri cioplite-n orice loc În care-aveți să le găsiți. Pe toate, să le nimiciți!”


Vițelul ce l-ați făurit, Eu l-am luat și l-am zdrobit, După ce-ntâi l-am ars în foc. Praf, am făcut, din el, pe loc, Și în pârâul ce-a ieșit Din munte-apoi, l-am azvârlit.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa