Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Exodul 32:2 - Biblia în versuri 2014

2 Aron a zis: „Să adunați Cercei de aur. Să-i luați, De pe la fiice și soții, Și chiar de la ai voștri fii. Să-i adunați de la oricine Și-apoi, aduceți-i la mine.”

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

2 Aaron le-a răspuns: ‒ Scoateți cerceii de aur din urechile soțiilor voastre, ale fiilor voștri și ale fiicelor voastre și aduceți-i la mine!

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

2 Aaron le-a răspuns: „Scoateți cerceii de aur din urechile soțiilor voastre, din ale fiilor voștri și din ale fiicelor voastre. Apoi aduceți-i la mine!”

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

2 Aaròn le-a zis: „Scoateți cerceii de aur din urechile soțiilor, fiilor și fiicelor voastre și aduceți-i la mine!”.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

2 Aaron le-a răspuns: „Scoateți cerceii de aur din urechile nevestelor, fiilor și fiicelor voastre și aduceți-i la mine.”

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

2 Și Aaron le‐a zis: Scoateți cerceii de aur, care sunt în urechile nevestelor voastre, ale fiilor voștri și ale fetelor voastre și aduceți‐i la mine.

Onani mutuwo Koperani




Exodul 32:2
13 Mawu Ofanana  

Cămilele s-au adăpat, Iar robul, iute, a luat Un cerc de aur, pregătit – Jumate siclu prețuit – Două brățări a mai luat, De aur – care-au valorat Cât zece sicli, cântărit –


Acestea dacă le-am văzut, Am întrebat-o: „A cui ești?” Ea mi-a răspuns: „Dacă dorești Să știi, sunt a lui Betuel – E-al Milcăi și-al lui Nahor, el.” Eu am făcut spre ea un pas, I-am pus dar, o verigă-n nas, Apoi brățările, pe mână


Să nu cumva să îndrăzniți, Ca dumnezei să zămisliți – Din aur și argint – și-apoi, Să-i puneți lângă Mine, voi! Deci, voi – care sunteți ai Mei – Nu făuriți alți dumnezei!”


Și toți și-au scos perechi, perechi, Cercei de aur, din urechi. Aurul astfel adunat L-au dus și lui Aron l-au dat.


Deci toți cei care-au dovedit Că-s inimoși, au și venit – Atât bărbați, cât și femei – Și-au dat inele și cercei; Salbe, brățări au dăruit, Belciuge ce s-au folosit La pus în nas și, fiecare – După cum fost-a a sa stare – A dat, din aur, Domnului, Prinosul avuției lui.


Cel înțelept este privit Cu stimă și e prețuit Ca aurul cel mai curat, De către cel ce-a fost mustrat, Dacă omul acela are Urechile ascultătoare.


Cercei brățări – și-asemenea Maramele – o să le ia;


Vei socoti ca drept spurcat Argintul ce a îmbrăcat Toți idolii. Apoi, la fel, Vei socoti aurul cel Cu care fi-vor poleite Și chipurile ce-s cioplite. Privite toate au să fie, Precum e o necurăție Și ai să spui de ele-apoi: „Afară dar, grabnic, cu voi!”


După aceea, ți-a luat Podoabele ce ți le-am dat – Sculele cele minunate, În aur și argint lucrate – Și chipuri de bărbați, din ele, Făcut-ai. Chipurile-acele, Pe care ți le-ai întocmit, Le foloseai pentru curvit.


N-a cunoscut că Eu eram Acela cari, grâu, îi dădeam; Must, de la Mine-a căpătat, Iar untdelemn tot Eu i-am dat. Cu toate-acestea, am văzut Că aurul ce l-a avut Și-argintul pa cari i l-am dat, Lui Bal, în urmă, le-nchinat.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa