Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Exodul 32:19 - Biblia în versuri 2014

19 De la distanță, au văzut Vițelul ce a fost făcut Din aur, de către popor, Și-asemenea, și jocul lor. Moise, atunci, s-a mâniat Și tablele le-a aruncat, Iar de piciorul muntelui, Le-a spart el, în furia lui.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

19 În timp ce se apropia de tabără, Moise a văzut vițelul și dansul. Atunci el s-a mâniat, a aruncat tablele din mâini și le-a sfărâmat de poalele muntelui.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

19 În timp ce se apropia de tabără, Moise a văzut vițelul și poporul dansând (în mod ritual în jurul lui). Atunci i s-a declanșat mânia; și a aruncat tablele din mâini, spărgându-le la baza muntelui…

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

19 Când s-a apropiat de tabără, [Moise] a văzut vițelul și jocurile. Moise s-a aprins de mânie, a aruncat tablele din mână și le-a sfărâmat de poalele muntelui.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

19 Și, pe când se apropia de tabără, a văzut vițelul și jocurile. Moise s-a aprins de mânie, a aruncat tablele din mână și le-a sfărâmat de piciorul muntelui.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

19 Și a fost așa: când s‐a apropiat de tabără, a văzut vițelul și jocurile. Și mânia lui Moise s‐a aprins și a lepădat tablele din mâini și le‐a sfărâmat la poalele muntelui.

Onani mutuwo Koperani




Exodul 32:19
20 Mawu Ofanana  

David, apoi, a îmbrăcat Efodul cel din in lucrat, Jucând din răsputeri, mereu, Pentru-al său Domn și Dumnezeu.


Când pe cei răi eu îi zăresc Că Legea Ta o părăsesc, Inima mea este cuprinsă De o mânie mare-aprinsă.


A lui Aron soră, Maria, Ca să-și arate bucuria, Atunci, în mână a luat, Iute-o timpană și-a cântat. Femeile, când au zărit-o, În mare grabă-au însoțit-o. Timpane-n mâini, ele, purtând, Au mers pe urma ei, jucând.


„De ce să faci așa un rău” – Pe Domnul, Dumnezeul său, Moise, atunci, L-a întrebat – „Poporului ce l-ai scăpat Din al Egiptului ținut Și pe cari liber l-ai făcut? De ce să lași, acum, să vie, Peste popor, a Ta mânie?


Moise răspunse: „Negreșit, Strigătul ce l-ai auzit Nu-i strigăt de biruitor, Nici de învinși. Acel popor, Cântă acum, înveselit. Cântecul lui, l-ai auzit.”


Domnul, lui Moise, i-a vorbit Și iată ce i-a poruncit: „Mai taie două table, iară – Din piatră – ca și prima oară. Eu am să scriu apoi, pe ele, Cuvintele scrise pe cele Pe care-ntâi le-ai căpătat Și pe cari tu le-ai sfărâmat.


Nu-i precum cel pe cari, odat’, Cu-ai lor părinți l-am încheiat Când al Meu braț Mi l-am întins Și când de mână Eu i-am prins Ca din Egipt să-i scot afară Și să le dăruiesc o țară. Ei au călcat, apoi, mereu, Acel vechi legământ al Meu, Deși asupra lor vegheam Și astfel, drept de sorți, aveam.”


S-a dus a noastră bucurie, Făcând loc jalei ca să vie, Loc ca să ia jocurilor Avute de al nost’ popor.


Toiagu-al doilea Mi l-am frânt, Cari se chemase „Legământ”, Să rup frăția-n acest fel, Din Iuda și din Israel.


Moise-a fost blând, cum nu mai sânt Alții la fel, pe-acest pământ.


Dar Eu vă spun: când cineva, Pe frate mâniase-va, Pedeapsa judecății are Să îl ajungă. Omul care Îi spune „prost”, fratelui lui, Pedepsele Soborului Le va-ndura. Dacă-l numește „Nebun”, atunci îl înghițește Focul gheenei. Așadar,


Pe ucenici, S-a mâniat Și-a zis, privindu-i supărat: „Lăsați copiii, nu-i opriți! – La Mine, copilași, veniți! – Fiindcă a cerurilor Împărăție e a lor.


Dar ei tăceau. Atunci, Iisus, Privindu-i mânios, a spus: „Întinde-ți mâna!” Omu-acel, A-ntins-o și-a ajuns la fel, Cu și cealaltă, de îndat’,


La idoli, să nu vă-nchinați – Ca unii dintre ei – dragi frați. Cum știți prea bine, că s-a zis Și, în Scripturi, se află scris, „Poporu-acesta a șezut Și a mâncat și a băut; Apoi, în urmă, s-a sculat Și a-nceput de a jucat.”


Încă un sfat, să vă mai dau: „Vă mâniați, dar vă feriți, Mereu, să nu păcătuiți”, Ci să vă fie trecătoare Mânia; razele de soare Să nu apună, peste ea,


Pe cele două table-apoi, Eu am să scriu iar, pentru voi, Cuvintele ce s-au aflat, Pe tablele ce le-ai sfărmat. Aceste două table noi, Tu, în chivot, le pui apoi.”


„Întotdeauna, blestemat Să fie cel ce-a cutezat A nu-mplini aste cuvinte Cari, azi, vă sunt puse-n ‘nainte, Prin legea care vi s-a dat!” Prin „Amin!”, va răspunde-ndat’, Atunci, al tău întreg popor Spre-a întări vorbirea lor.”


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa