Exodul 32:17 - Biblia în versuri 2014

¹⁷ Din depărtări, a auzit Iosua, zarvă, și-a grăit: „Iată, în tabără la noi, Se-aude strigăt de război!”

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

¹⁷ Când Iosua a auzit zgomotul făcut de poporul care striga, i-a zis lui Moise: ‒ Este zgomot de război în tabără.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹⁷ Iosua a auzit zgomotul făcut de poporul care striga. Atunci el i-a zis lui Moise: „Este zgomot de război în tabără!”

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹⁷ Iósue a auzit glasul poporului care striga și i-a zis lui Moise: „Este un strigăt de bătălie în tabără”.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹⁷ Iosua a auzit glasul poporului, care scotea strigăte, și a zis lui Moise: „În tabără este un strigăt de război!”

Traducere Literală Cornilescu 1931

¹⁷ Și Iosua a auzit glasul poporului când chiuiau și a zis lui Moise: E chiot de război în tabără.

Exodul 32:17 Mawu Ofanana

1 Cronici 7:27

Nun, spre sfârșit se întrupează, Iar apoi Iosua urmează.

Iov 39:25

Că te îndeamnă: „Înainte!”, Căci de departe calul simte Mirosul bătăliilor.

Psalmi 47:1

Bateți din palme voi, popoare, Și înălțați, fără-ncetare, Mari strigăte de bucurie Și chiote de veselie, Spre-Acela care e mereu, Adervăratul Dumnezeu!

Exodul 17:9

Moise – pe Iosua – îndată, La sine, grabnic, l-a chemat Și-n acest fel a cuvântat: „Să îți alegi niște bărbați Și-apoi, să ieși ca să te bați Cu Amalec și oastea lui. Mâine, pe vârful dealului, În zori de zi, voi merge eu. Cu mine, al lui Dumnezeu Toiag, atunci, îl voi avea Și n-am să-l las din mâna mea.”

Exodul 24:13

Moise, în urmă, s-a sculat, Iar Iosua, cu el, a stat Căci – tot mereu – el l-a slujit. Moise, pe munte, s-a suit, La Dumnezeu. Când a plecat,

Exodul 32:16

Erau tablele Domnului, Purtând pe ele, scrisul Lui.

Exodul 32:18

Moise răspunse: „Negreșit, Strigătul ce l-ai auzit Nu-i strigăt de biruitor, Nici de învinși. Acel popor, Cântă acum, înveselit. Cântecul lui, l-ai auzit.”

Exodul 32:6

A doua zi, când, peste fire, Ai zilei zori și-au revărsat Lumina lor, ei s-au sculat Și au adus arderi de tot Și jertfe care se socot De mulțumire. Au șezut De au mâncat și au băut. În urmă, ei s-au ridicat Și s-au pornit, toți, pe jucat.

Ieremia 51:14

Domnul oștirii a jurat Pe Sine și a cuvântat: „Asemenea lăcustelor, Fi-vor mulțimile celor Cu care Eu te voi umplea – Așa precum e voia Mea – Și împotriva ta, apoi, Vor scoate strigăt de război.”

Amos 1:14

De-aceea, foc o să se lase Din cer, peste-ale Rabei case Și mistuite vor fi toate Paletele în ea aflate, În mijlocul strigătelor Scoase în ziua luptelor Și-a vijeliilor pe care Ziua furtunii doar le are.

Amos 2:2

De-aceea, foc o să se lase În Cheriot, pe-ale lui case Și mistuite vor fi toate Paletele acolo-aflate. Întreg Moabul o să piară În mijlocul zarvei de-afară, Al glasului trâmbițelor Și-a strigătelor luptelor.

Iosua 6:10

Iosua, astfel, i-a vorbit Poporului și-a poruncit: „Să nu strigați! Să nu vorbiți! Nici un cuvânt să nu rostiți! Până când eu am să vă zic „Strigați!”, să nu spuneți nimic! Abia atunci, voie, aveți Ca să strigați toți, cât puteți.”

Iosua 6:16

A șaptea oară, le-a vorbit Iosua astfel: „Ascultați! Acum puteți ca să strigați Pentru că astăzi, Domnul vrea, În mâini, cetatea, să vi-o dea!

Iosua 6:20

Întreg poporul a strigat, Iar preoții au trâmbițat. Zidul, atunci, s-a prăbușit, Iar oamenii s-au năpustit, Drept înainte, în cetate, Prin zidurile dărâmate.

Iosua 6:5

Trâmbița lor, să chiuiți, Să scoateți toți strigăte mari, Căci zidurile cele tari, Atunci, au să se prăbușească. Poporul tot să năvălească Și fiecare-n fața lui, Peste ruina zidului, Să se repeadă, înainte. Așa să faci și ia aminte, La tot ceea ce Eu îți spun!”

Judecători 15:14

Spre Lehi-n urmă se-ndreptară, Să-l lase pe Samson al lor, În mâna Filistenilor. Când de departe i-au văzut, Toți Filisteni-au început Să chiuie de bucurie Și-n fața lor, apoi, să vie. Atuncea, Duhul Domnului – Venit din ‘naltul cerului – Peste Samson S-a așezat. Frânghiile ce l-au legat, Fire de in doar, au părut, Arse de foc. Ele-au căzut Jos, la pământ, și i-au lăsat Brațele libere, de-ndat’.

1 Samuel 17:20

David, în zori, când s-a sculat, Mai întâi, turma, și-a lăsat În grija unui paznic pus De el, la oi, și-apoi s-a dus Să împlinească, negreșit, Poruncile ce le-a primit. În tabără, el a intrat Și pe-ai săi frați i-a căutat. Strigând, în linii de război, Oastea s-a înșirat apoi.

1 Samuel 17:52

Israeliții, însoțiți De cei care erau veniți Din Iuda, grabnic, au pornit Pe urma lor și-au chiuit De bucurie, ne-ncetat. Pân’ la Ecron i-au alergat Pe Filisteni și i-au bătut. Răniți de moarte, au căzut – Mulți dintre ei – pe drumul care, Spre Șaraim, se pierde-n zare, De unde, către Gat, cotea Și-apoi Ecronu-l atingea.