Exodul 32:12 - Biblia în versuri 2014

¹² De ce, Egiptul să gândească: „Ia scos ca să îi nimicească. Vrea ca, prin munți, să îi omoare. Aceasta nu înseamnă oare, Că vor fi șterși de pe pământ?” Întoarce-Te, o Doamne sfânt, Din furia mâniei Tale Și răul care ești pe cale Să-l faci poporului apoi, Îndepărtează-l de la noi.

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

¹² De ce să zică egiptenii: „Spre nenorocirea lor i-a scos, ca să-i omoare prin munți și să-i șteargă de pe fața pământului“. Retrage-Ți mânia de la ei și lasă-Te de răul pe care vrei să-l faci poporului Tău.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹² De ce să zică egiptenii: «I-a scos pentru ca să îi ducă la dezastru omorându-i prin munți și ca să îi elimine astfel de pe pământ!»? Revino la atitudinea pe care o aveai când încă nu Te mâniaseși; și renunță la răul pe care vrei să îl faci poporului Tău!

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹² Pentru ce să zică egipténii: «Cu răutate i-a scos, ca să-i ucidă printre munți și ca să-i șteargă de pe fața pământului?». Potolește-ți aprinderea mâniei și iartă răutatea poporului tău!

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹² Pentru ce să zică egiptenii: ‘Spre nenorocirea lor i-a scos, ca să-i omoare prin munți și ca să-i șteargă de pe fața pământului’? Întoarce-Te din iuțeala mâniei Tale și lasă-Te de răul acesta pe care vrei să-l faci poporului Tău.

Traducere Literală Cornilescu 1931

¹² Pentru ce să vorbească egiptenii zicând: Spre rău i‐a scos ca să‐i omoare pe munți și să‐i nimicească de pe fața pământului? Întoarce‐te de la aprinderea mâniei tale și căiește‐te de acest rău împotriva poporului tău!

Exodul 32:12 Mawu Ofanana

Geneza 6:6

Nu-i înspre Ziditorul său. Atuncea, Lui i-a părut rău Că l-a făcut pe om. Mâhnit, În al Său cuget, a rostit:

1 Regi 8:51

Pentru că – iată – Israel E moștenirea Ta. Pe el, Din al Egiptului ținut, L-ai scos și liber l-ai făcut, Căci în Egipt el s-a aflat Ca-ntr-un cuptor din fier lucrat. Față de el, fără-ncetare, Arată-Ți a Ta îndurare!

Esdra 10:14

Vor rămânea numai cei cari, Peste familii sunt mai mari. În urmă, toți ai noști’ bărbați – Cari cu străine-s însurați – La timpu-anume stabilit, Din nou, aici, vor fi venit, Cu vârstnici, cu judecătorii, Precum și cu cârmuitorii Care se află în cetate, Până când are-a se abate Aspra mânie-a Domnului, De peste-ntreg poporul Lui, Iscată de astă-ntâmplare.”

Psalmi 106:45

Pentru că El Și-a amintit De legământ și a vădit Că este plin de îndurare.

Psalmi 74:18

Doamne, Te-ntoarce și privește! Vrăjmașul Te batjocorește, Iar un popor nechibzuit, Sfântul Tău Nume, L-a hulit!

Psalmi 78:38

Totuși, în îndurarea-I mare, Domnul le dă, la toți, iertare. Mânia Lui, El Și-o strunește Și astfel nu îi nimicește.

Psalmi 85:3

Poporul Tău. Ți-ai abătut Aprinderea, din a lui cale, Și-asprimile mâniei Tale.

Psalmi 90:13

Întoarce-Te Doamne, la noi! Cât vei mai zăbovi apoi? Milă s-areți celor ce sânt Drept robi ai Tăi, pe-acest pământ!

Exodul 32:14

Domnul, atuncea, S-a oprit Și pe popor nu l-a lovit Cu rău, așa precum a vrut – Pentru-a lui faptă – la-nceput.

Exodul 33:13

Acum, dacă Te-ai îndurat Și trecere am căpătat În fața Ta, găsesc cu cale, Să Îmi areți căile Tale. Atunci, Te voi cunoaște eu, Atuncea și sufletul meu Are să fie-ncredințat Că trecere am căpătat În fața Ta. Să Te gândești, Că neamul ce-l călăuzești, Este, de fapt, al Tău popor!”

Isaia 64:7

Nu este nimeni cari se teme De Tine, Numele să-Ți cheme. Nimeni nu e să se trezească, De Tine să se alipească. De-aceea, Ți-ai ascuns apoi, Fața și nu mai știi de noi, Încât ne lași ca să pierim În răul ce îl săvârșim.”

Isaia 64:8

Cu toate-acestea Doamne – iată – Tu ești Cel care ne e Tată. Tu ești olar, noi suntem lut, Iar Tu ești Cel ce ne-a făcut. Suntem cu toți, a Ta lucrare.

Ieremia 28:16

De-aceea, Domnul a vorbit Și iată ce mi-a poruncit Ca să îți spun: „Te izgonesc De pe pământ și te vestesc Că ai să mori, chiar în ăst an, Căci doar o răzvrătire-n van, În contra Domnului Cel Sfânt, Toate cuvintele îți sânt.”

Езекиел 20:14

Numai că, în vedere, Eu Avut-am doar Numele Meu Și de aceea M-am oprit, Ca să nu fie pângărit Numele Meu, în fața lor – Adică a neamurilor – Cari știu că, din Egipt, din țară, Poporul Mi l-am scos afară.

Езекиел 20:22

Însă, Eu M-am gândit apoi, Și Mi-am tras mâna înapoi, Pentru că, în vedere, Eu Avut-am doar Numele Meu Și de aceea M-am oprit, Ca să nu fie pângărit Numele Meu, în fața lor – Adică a neamurilor – Cari știu că din Egipt, din țară, Poporul Mi l-am scos afară.

Езекиел 20:9

Numai că, în vedere, Eu Avut-am doar Numele Meu Și de aceea M-am oprit, Ca să nu fie pângărit Numele Meu, în fața lor – Adică a neamurilor – Unde era poporul Meu, La cari Mă arătasem Eu.

Ioel 2:17

Toți preoții cari se vădesc Precum că Domnului slujesc, Să vină să se-așeze dar, Iar între tindă și altar Să plângă și să strige-apoi: „Doamne, îndură-Te de noi! Iar moștenirea Ta, din țară, N-o lăsa Doamne, de ocară! Nu lăsa Doamne-al Tău popor, Batjocură a tuturor! De ce, printre neamuri, cumva, Să se întrebe cineva: „Ce este cu acest popor? Unde e Dumnezeul lor?”

Amos 7:3

Atuncea, Domnului – pe dată – Rău I-a părut și S-a căit Și-n felu-acesta a vorbit: „Una ca asta, niciodat’, N-are a se mai fi-ntâmplat.”

Amos 7:6

Atuncea, Domnului, pe dată, Rău I-a părut și S-a căit Și-n felu-acesta, a vorbit: „Una ca asta, niciodat’, N-are a se mai fi-ntâmplat.”

Iona 3:9

Că se îndură Dumnezeu. Se va căii, și ceasul greu – De noi – îl va îndepărta Și poate că ne va ierta. Astfel, mânia Lui aprinsă, Nădăjduim că va fi stinsă, Sub al ei val să nu pierim, Ci viața să ne-o izbăvim!”

Zaharia 8:14

Iată ce-a spus Acel pe care, Drept Domn al ei, oștirea-L are: „Căci după cum am căutat Să vă fac rău, când mâniat Am fost de-ai voști’ părinți mereu – Și-apoi de acest lucru Eu Nu M-am căit – astăzi vă spun

Numeri 14:19

Fărădelegea arătată De-acest popor, de astă dată – Doamne – Te rog a o ierta, După marea-ndurare-a Ta, Așa precum Tu ai iertat De-atunci chiar, de când au plecat Din al Egiptului ținut Și pân’ aici, tot ce-a făcut.”

Numeri 16:21

„Moise – și tu, Aron – plecați! De-acest popor, vă-ndepărtați Căci într-o clipă-i potopesc Cu foc din cer și-am să-i topesc!”

Deuteronom 13:17

Nimic din ce e blestemat Și trebuie a fi dărmat Ca astfel să se nimicească, De mâini să nu ți se lipească, Pentru ca Dumnezeu să fie Întors, de la a Sa mânie Și să se-ndure-apoi, de tine, Să-ți dea iertări, să-ți meargă bine, Să te-nmulțească ne-ncetat, Așa precum El a jurat Părinților, când le-a vorbit,

Deuteronom 32:36

Domnul va face judecată, Cu-al Său popor, curând; dar iată Că, milă, Domnul va avea, De robii Săi, când va vedea Cum că puterea le-a sleit, Când nici rob nu va fi găsit, Dar nici slobod, al Său popor.

Deuteronom 9:28

Ca să nu zică acea țară, Din care Tu ne-ai scos afară, Că „Dumnezeu nu a putut Să-i ducă, în acel ținut, În cari curge lapte și miere. Domnul nu a avut putere Să le dea țara-n stăpânire. Ba după cum avem de știre, Chiar i-a urât și-ntr-un târziu, I-a și ucis El, în pustiu.”

Iosua 7:26

Pietre au pus apoi, pe el, Și un morman mare-au făcut, Cari și azi poate fi văzut. Astfel, mânia Domnului, S-a tras de pe poporul Lui, Iar locul, nume, a primit, „Acor”, cari este tălmăcit Prin numele de „Tulburare”, Dat după astă întâmplare.

Iosua 7:9

Atuncea când vor fi aflat Și Canaaniții și cei care Sunt în această țară mare, Ne vor înconjura și-apoi – De pe pământ – șterși vom fi noi. Dar Tu Doamne, ce-ai să-I faci oare Atunci, Numelui Tău cel mare?”

1 Samuel 12:22

Dar fiți încredințați – vă zic – Căci Dumnezeu Își ocrotește Poporul și nu-l părăsește, Din pricina Numelui Lui Cel mare. Voia Domnului E de-a vă ridica pe voi, Ca să Îi fiți popor apoi.