Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Exodul 30:8 - Biblia în versuri 2014

8 Le pregătește. Iar pe seară, Tămâie, o să ardă iară, Când candelele-o să le-așeze. Atuncea, o să tămâieze Și astfel, nu o să rămâie – A voastră parte de tămâie – Nearsă, ci va fi mereu, Din neam în neam, la Dumnezeu – În față-I – arsă necurmat, Pe-altarul pentru tămâiat.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

8 De asemenea, să ardă tămâie pe el și între asfințit și întuneric, când Aaron va aprinde candelele. Astfel, va fi tot timpul tămâie din partea voastră înaintea Domnului, de-a lungul generațiilor voastre.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

8 El să ardă tămâie pe acest altar și între cele două seri, când va aprinde candelele. Astfel, va fi permanent tămâie, din partea voastră, înaintea lui Iahve. Acest lucru trebuie să se întâmple din generație în generație.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

8 va arde și seara, când va așeza candelele. Va arde neîntrerupt tămâie în fața Domnului, din generație în generație.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

8 va arde și seara când va așeza candelele. Astfel se va arde necurmat din partea voastră tămâie înaintea Domnului din neam în neam.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

8 Și când Aaron va aprinde candelele între amândouă serile, o va face să fumege, o tămâie necurmată înaintea Domnului în neamurile voastre.

Onani mutuwo Koperani




Exodul 30:8
12 Mawu Ofanana  

Să stea-n fața-mpăratului Ca să se-mpotrivească lui. El merse-n față la-mpărat Și-n acest fel, a cuvântat: „N-ai dreptul pe altarul Lui, S-aduci tămâie Domnului! Acest drept e-al preoților, Adică e al fiilor Cari, de Aron, sunt zămisliți, Pentru că ei au fost sfințiți, Spre-a o aduce Domnului! Acuma, din locașul Lui, Să ieși afară, imediat, Căci săvârșești un greu păcat! Prin acest lucru, îți spun eu, Nu Îl cinstești pe Dumnezeu!”


Să-mi fie ruga înălțată, Precum tămâia se arată, Iar ridicarea mâinii mele Fie ca jertfele acele Care se-aduc când se-nserează!


Păstrat, el trebuie să fie, Până când are ca să vie A paisprezecea zi din lună. În ziua ‘ceea, se adună Întreg neamul lui Israel, Iar seara, junghie-acel miel.


Și șapte candele apoi, Va trebui să faceți voi. De-asupra, ele să se-așeze, În față, ca să lumineze.


Uleiul astfel dobândit Are să fie pregătit De-Aron și de feciorii lui, Acolo-n cortul Domnului – „Al întâlnirii” denumit – În locu-anume stabilit, Dincoace de perdeaua care E pusă ca despărțitoare, În cort – în spate, ea având Chivotul mărturiei, stând. Deci untdelemnul pregătit, În candele, necontenit, Are să ardă – de cu seară, Până când zori-au să apară – În fața Domnului. Astfel, Aceasta – pentru Israel – Este o lege, pe vecie, Pe cari vor trebui s-o ție Urmașii care au să vină, Căci toți vor trebui s-o țină.”


Altarul fi-va folosit Pentru tămâie, negreșit. Când dimineața se arată, Aron, tămâie-nmiresmată, Va arde, pe altaru-acel, Până când – candelele – el


Să nu aduceți așadar, Altă tămâie pe altar, Și nici arderi de tot, pe el. De-asemeni, pe altaru-acel, Să n-aduci jertfă de mâncare, Și nimenea voie nu are Să toarne peste el, vreodată, Jertfa de băutură, dată.


Deci, cine o să îndrăznească, Pe-aceștia, să îi osândească? Iată, Hristosul a murit! Ba, mai mult, s-a adeverit Că după ce a înviat, În cer S-a dus, unde a stat La dreapta Domnului apoi, Să mijlocească pentru noi.


Să faceți rugăciuni, mereu.


De-aceea și poate, mereu, Pe cei care, de Dumnezeu, Se-apropie, ca, negreșit, Apoi, în chip desăvârșit, Să-i mântuiască, căci trăiește De-a pururea și mijlocește Pentru cei care sunt ai Lui, Mereu, în fața Tatălui.


Hristos – să știe fiecare – Că nu-ntr-un loc de închinare, Făcut de om, S-a așezat, Ci El, în ceruri, a intrat, Unde, la Dumnezeu apoi, Avea a merge, pentru noi.


Eu l-am adus, la preoție, Atunci când l-am ales pe el, Din toți fiii lui Israel. Mereu – tămâie – trebuia Să ardă, înaintea Mea, Slujind pentru altarul Meu. Atuncea, dăruit-am Eu – Pentru a tatălui tău casă – Jertfele toate ce le lasă Israeliții și-s menite A fi, de flăcări, mistuite.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa