Exodul 30:7 - Biblia în versuri 2014

⁷ Altarul fi-va folosit Pentru tămâie, negreșit. Când dimineața se arată, Aron, tămâie-nmiresmată, Va arde, pe altaru-acel, Până când – candelele – el

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

⁷ Aaron să ardă tămâie mirositoare pe el în fiecare dimineață când pregătește candelele.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

⁷ Aaron să ardă tămâie pe el în fiecare dimineață când pregătește candelele.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

⁷ Aaròn va arde pe el tămâie plăcut-mirositoare în fiecare dimineață, când va pregăti candelele și o va face să ardă;

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

⁷ Aaron va arde pe el tămâie mirositoare; va arde tămâie în fiecare dimineață, când va pregăti candelele;

Traducere Literală Cornilescu 1931

⁷ Și Aaron va face să fumege pe el tămâia mirositoare: o va face să fumege în fiecare dimineață, când va pregăti candelele.

Exodul 30:7 Mawu Ofanana

1 Cronici 23:13

Amram, doi fii, a dobândit: Aron și Moise, la sfârșit. Aron, deoparte, a fost pus Spre-a fi sfințit – precum s-a spus – Căci el, prea sfânt, avea să fie – Cu ai săi fii – pentru vecie. Tămâie, ei Îi aduceau Lui Dumnezeu și Îi slujeau, Iar Numele lui Dumnezeu, Îl binecuvântau, mereu.

1 Cronici 6:34

Al lui Elcana, după care, Ieroboam, la rând, apare, Precum și al lui Eliel Și al lui Toah, după el;

2 Cronici 2:3

În Tir, pe-atuncea, așezat Era Hiram, drept împărat. Când Solomon, soli, a trimis, Către Hiram, astfel, a zis: „Ascultă dar, cuvântul meu: Cum i-ai făcut tatălui meu – Lui David, căruia i-ai dat Lemne de cedru de-a-nălțat O casă pentru locuit – Te rog acuma, negreșit, Și mie să îmi faci la fel Și să-mi trimiți cedri, astfel.

2 Cronici 2:4

Căci vreau, Numelui Domnului, Să Îi ridic o casă-a Lui, Pe cari s-o-nchin lui Dumnezeu, Unde apoi, să ard mereu, Tămâia cea mirositoare Și să aduc pâinea pe care O pun în fața Domnului. De-asemenea, în casa Lui, Jertfe-am s-aduc, ce se socot A fi drept ardere de tot. Aceste jertfe-s necurmate, Iar ele trebuie-a fi date În zorii zilei și-apoi iară, Atuncea când se face seară. Jertfele-acestea – ne-ncetat – Se dau și-n zile de Sabat, De lună nouă, după care Și-n fiecare sărbătoare A Domnului, ce-i rânduită, De legea Lui statornicită Pentru vecie-n Israel.

2 Cronici 26:18

Să stea-n fața-mpăratului Ca să se-mpotrivească lui. El merse-n față la-mpărat Și-n acest fel, a cuvântat: „N-ai dreptul pe altarul Lui, S-aduci tămâie Domnului! Acest drept e-al preoților, Adică e al fiilor Cari, de Aron, sunt zămisliți, Pentru că ei au fost sfințiți, Spre-a o aduce Domnului! Acuma, din locașul Lui, Să ieși afară, imediat, Căci săvârșești un greu păcat! Prin acest lucru, îți spun eu, Nu Îl cinstești pe Dumnezeu!”

2 Cronici 29:7

Ei, ușile pridvorului – Cari este-al Casei Domnului – Le-au încuiat și înadins Și candelele Lui le-au stins. Tămâie, nu I-au mai adus, Nici jertfe, Domnului de Sus.

Psalmi 141:2

Să-mi fie ruga înălțată, Precum tămâia se arată, Iar ridicarea mâinii mele Fie ca jertfele acele Care se-aduc când se-nserează!

Exodul 30:34

Domnul, lui Moise, i-a vorbit Și iată ce i-a poruncit: „Stacte vor trebui luate Și mirodenii adunate Și onice mirositoare; Halvan mai strânge, după care Tămâie să aduci – curată – Care va trebui luată Tot în aceeași cantitate.

Exodul 30:6

Altarul trebuie adus Și-apoi, în cort, trebuie pus, În față la perdeaua care, Chivotu-n al ei spate-l are. Peste chivot, e așezat Capacul care e chemat „Al ispășirii”, iar sub el, Vei pune, în chivotu-acel, O mărturie – cea pe care Am să ți-o dau Eu, spre păstrare. Acolo am să Mă-ntâlnesc, Cu tine și am să-ți vorbesc.

Exodul 30:8

Le pregătește. Iar pe seară, Tămâie, o să ardă iară, Când candelele-o să le-așeze. Atuncea, o să tămâieze Și astfel, nu o să rămâie – A voastră parte de tămâie – Nearsă, ci va fi mereu, Din neam în neam, la Dumnezeu – În față-I – arsă necurmat, Pe-altarul pentru tămâiat.

Exodul 40:27

A pus altarul, după care, A ars tămâi mirositoare Și astfel, Moise a făcut, Ceea ce Domnul i-a cerut.

Levitic 6:5

Sau cel pentru care-a jurat Strâmb, să-l întoarcă, imediat, La omul ce-i stăpân pe el. Oricare-ar fi lucrul acel, Întreg are să-l dea-napoi Și-a cincea parte mai apoi, Să i se dea stăpânului, Peste valoarea lucrului, În ziua-n care o să vină Să își ia jertfa pentru vină.

Numeri 16:40

Au fost, un semn de amintire, Plăcile ce le-a făcut el, Pentru întregul Israel. În felu-acesta, nu-ndrăznea Cel ce străin se dovedea, Față de-Aron – de neamul lui – Să Îi aducă, Domnului, Tămâie, precum a făcut Core și-ai lui, căci a știut Ce-a pățit el și ceata lui, După porunca Domnului.

Numeri 7:56

Și o cățuie-a dăruit – Din aur – care-a cântărit Cât zece sicli, și a pus Tămâie-ntrânsa, până sus.

Luca 1:9

Cum era obiceiul lor – Adică al preoților – Sorți-au voit să-l desemneze, Pe el, vrednic, să tămâieze,

Fapte 6:4

Astfel, noi, timp, o să avem, Și ne-ncetat o să putem, În rugăciuni, să stăruim Și-apoi să propovăduim

Deuteronom 33:10

Pe Iacov, ei l-au învățat Poruncile cari, Tu le-ai dat. Legile toate-apoi – la fel – L-au învățat, pe Israel. Tămâie, ei Îți pun, în dar, Și-arderi de tot, pe-al Tău altar.

1 Samuel 2:28

Eu l-am adus, la preoție, Atunci când l-am ales pe el, Din toți fiii lui Israel. Mereu – tămâie – trebuia Să ardă, înaintea Mea, Slujind pentru altarul Meu. Atuncea, dăruit-am Eu – Pentru a tatălui tău casă – Jertfele toate ce le lasă Israeliții și-s menite A fi, de flăcări, mistuite.

1 Samuel 3:3

Iar candelele Domnului Încă ardeau, în fața Lui. Tânărul Samuel dormea, În Templu, unde se găsea Chivotul legământului.