25 Din toate-acestea, te îndemn, Să faci apoi, un untdelemn După un meșteșug pe care, Doar cel ce face mir, îl are. Vei folosi uleiu-acel, Când ungeri sfinte faci cu el.
25 Să faci din acestea un ulei pentru ungerea sfântă, un amestec parfumat, preparat la fel cum se face parfumul. Acesta va fi uleiul pentru ungerea sfântă.
25 Să faci din acestea un lichid sfânt pentru ungere. El să fie amestecat la fel cum se procedează când se face uleiul parfumat. Să fie astfel făcut un ulei sfânt care va fi folosit pentru (acea) ungere (specială).
25 Cu ele să faci un untdelemn pentru ungerea sfântă, amestecătură făcută după meșteșugul făcătorului de aromate: este untdelemnul pentru ungerea sfântă a Domnului.
25 Cu ele să faci un untdelemn pentru ungerea sfântă, o amestecătură mirositoare, făcută după meșteșugul făcătorului de mir; acesta va fi untdelemnul pentru ungerea sfântă.
25 Și să faci din ele un untdelemn pentru ungerea sfântă, o unsoare amestecată după meșteșugul făcătorului de mir. Acesta va fi untdelemnul ungerii sfinte.
Țadoc, cu sine, a luat Cornul cu untdelemn, aflat În cortul întâlniri-ascuns. Apoi, pe Solomon l-a uns Cu untdelemn, drept împărat. Din trâmbiță, ei au sunat, Popor în jurul lor strângând Și-n fața tuturor strigând: „Trăiască Solomon, cel care, În Israel, este mai mare! Trăiască noul împărat, Pe care, azi, l-am așezat!”
E-asemeni untdelemnului, De preț, turnat pe capul lui, Curgând pe barbă; bunăoară, Pe barba lui Aron pogoară Și picură din barba lui, Pe marginea veșmântului.
Să faci deci, hainele acele, Și-n urmă, să-i îmbraci cu ele Pe-Aron și pe feciorii lui. Să-i ungi, și-n slujba Domnului, Să îi închini și să-i sfințești, Iar după ce îi pregătești, Ei au să Îmi slujească Mie, Căci ai Mei preoți au să fie.
Din sângele care-a stropit Altarul – când l-ai ocolit – Să iei apoi, să folosești Ca pe Aron să îl stropești. Stropește-i și pe fiii lui. Cu sângele altarului, Și pe veșminte să-i stropești. Astfel, când ai ca să sfârșești, Aron și cu feciorii lui Închinați fi-vor, Domnului. De-asemeni, hainele purtate De ei, atunci, vor fi-nchinate.
Cinci sute sicli, tu mai ia – În urmă – și din casia. Siclul să fie acelaș’ Cu cel al sfântului locaș. Vei mai lua apoi, un hin Din untdelemnul de măslin.
Să folosești ăst untdelemn, Numai așa cum te îndemn. Nu trebuie să ungi, cumva, Cu-acest ulei, trupul cuiva. Iată că Eu îți dau de știre, Ca după astă întocmire, Să nu faci untdelemn la fel, Căci untdelemn sfânt este el. Uleiul astfel întocmit, Ca sfânt va trebui privit.
A fi făcute. Un altar, Pentru tămâie, faceți, iar Apoi, pentru mutarea lui, Drugi să-i ciopliți, altarului. Tămâi mirositoare dar, Veți face, pentru-acest altar Și-apoi perdeaua cortului, Care-o să fie ușa lui.
Urmând al Domnului îndemn, El a făcut și untdelemn, După un meșteșug pe care, Doar cel ce face mir îl are. Uleiul, astfel pregătit, La ungeri sfinte-i folosit; Și la tămâi mirositoare Își află întrebuințare.
Ia untdelemnul pregătit, Care-i la ungeri folosit, Și unge cu uleiu-acel, Cortul și tot ce este-n el. Prin ungerea ce-o săvârșești, Cortul acela, îl sfințești, Cu toate câte în el sânt Și astfel, cortul va fi sfânt.
Muștele care-au nimerit În untdelemn și au murit, Desigur că au să-l acrească; La fel are să dovedească – Oricâtă-nțelepciune fie – Numai puțină nebunie.
După al Domnului îndemn, Moise adus-a untdelemn, De ungere, și-a început Să ungă tot, cum s-a cerut. A uns locașul sfânt, cu toate Uneltele, în el aflate, Și-n felu-acesta, le-a sfințit.
„Ia-l pe Aron cu fiii lui, După porunca Domnului. Apoi, ia ale lor veșminte Și-uleiul pentru ungeri sfinte; Să iei vițelul pregătit De ispășire. Negreșit, S-aduci și doi berbeci; cu ei, Coșul cu-azimi, să îl mai iei
Să-l izbăviți pe ucigaș Și să îi dați apoi sălaș, Într-o cetate de scăpare, Până când preotul cel mare, Ce-i uns cu untdelemnul sfânt, Va fi luat de pe pământ – Deci pân-atunci când, bunăoară, Marele preot o să moară.
Tu ai iubit neprihănirea Și ai urât nelegiuirea; Tocmai de-aceea, Dumnezeu Te-a uns, cu untdelemn, mereu. Ăst untdelemn, de bucurie, Cu mult mai mult, Îți e dat ție, Decât e cel ce a fost dat Prietenilor Tăi, vreodat’.”