23 „Pe ai tăi oameni, îi vei pune Ca mirodenii să adune. Apoi, din smirna de la ei, Cinci sute sicli ai să iei. Smirna va fi foarte curată. Din scorțișoara adunată, Doar jumătate să iei – deci, Doar două sute și cincizeci De sicli vei lua din ea; Din trestie – asemenea – Să iei aceiași cantitate. Iar cele două, adunate – Deci trestie și scorțișoare – Trebuie-a fi mirositoare.
23 „Ia cele mai fine mirodenii: cinci sute de șecheli de smirnă lichidă, apoi ia jumătate de cantitate, adică două sute cincizeci de șecheli de scorțișoară mirositoare, două sute cincizeci de șecheli de trestie mirositoare,
23 „Să iei cele mai rafinate arome: întâi cinci sute de șecheli de rășină lichidă. Apoi să adaugi scorțișoară care să fie jumătate din această cantitate, adică două sute cincizeci de șecheli. Să mai pui încă două sute cincizeci de șecheli de trestie parfumată,
23 „Ia din cele mai bune mirodenii, cinci sute de sícli de mir curat, jumătate, adică două sute cincizeci de sícli de scorțișoară mirositoare, două sute cincizeci de sícli de trestie mirositoare,
23 „Ia din cele mai bune mirodenii, cinci sute de sicli de smirnă foarte curată, jumătate, adică două sute cincizeci de sicli, de scorțișoară mirositoare, două sute cincizeci de sicli de trestie mirositoare,
23 Ia‐ți și tu cele mai bune mirodenii de smirnă curgătoare cinci sute de sicli și de scorțișoară mirositoare pe jumătate atâta, două sute cincizeci de sicli, și calam mirositor două sute cincizeci de sicli
Țadoc, cu sine, a luat Cornul cu untdelemn, aflat În cortul întâlniri-ascuns. Apoi, pe Solomon l-a uns Cu untdelemn, drept împărat. Din trâmbiță, ei au sunat, Popor în jurul lor strângând Și-n fața tuturor strigând: „Trăiască Solomon, cel care, În Israel, este mai mare! Trăiască noul împărat, Pe care, azi, l-am așezat!”
Alții, în grijă, au primit Toate uneltele pe care Sfântul locaș, în el, le are. Floarea făinii o aveau În grijă și mai privegheau Vinul, tămâia – cea pe care, Casa lui Dumnezeu o are – Miresmele ce le avea Și untdelemnu-asemenea.
Smirna, aloia, casia, Miros plăcut fac a avea Hainele tale; ai palate Care-s în fildeș îmbrăcate, Iar instrumente muzicale Înveselesc casele tale, Cu melodia lor ușoară Cari, de pe-ale lor strune, zboară.
Și untdelemn ce-i folosit Doar pentru sfeșnic. Negreșit, Și mirodenii trebuiesc – Din cele ce se folosesc Pentru al ungerii ulei. De-asemeni, trebuie să iei Tămâie-apoi, mirositoare;
Cinci sute sicli, tu mai ia – În urmă – și din casia. Siclul să fie acelaș’ Cu cel al sfântului locaș. Vei mai lua apoi, un hin Din untdelemnul de măslin.
Uleiul ce îl folosești La ungere; tămâia care Trebuie-a fi mirositoare Și e pentru locașul sfânt. Aceste toate câte sânt, Ei le vor face, negreșit, Așa precum ți-am poruncit.”
Urmând al Domnului îndemn, El a făcut și untdelemn, După un meșteșug pe care, Doar cel ce face mir îl are. Uleiul, astfel pregătit, La ungeri sfinte-i folosit; Și la tămâi mirositoare Își află întrebuințare.
Simt mirodeniile tale Cum răspândesc, în a mea cale, Mirosul ce mi-e cunoscut Și cari e-atâta de plăcut. Numele tău e-o minunată Mireasmă, care-a fost vărsată. De-aceea fetele, știu bine Că, te iubesc mereu pe tine!
Nu Mi-ai dat trestii aromate, Cari cu argint sunt îmbrăcate Și-apoi nici nu M-ai săturat Cu jertfele ce Mi le-ai dat. Dar tu, însă, M-ai chinuit Cu-al tău păcat. M-ai obosit Cu marea ta nelegiuire.
Tămâia Îmi trebuie Mie, Care din Seba o să vie? De trestie mirositoare, Credeți că am nevoie oare, Ce dintr-o țară-ndepărtată Adusă e, spre a-Mi fi dată? Arderi de tot, care se fac, Aflați că nu Îmi sunt pe plac. Jertfele voastre, să se știe Că nu Îmi sunt plăcute Mie.”
De la Uzal sosea Vedanul; Venea de-asemeni și Iavanul La târgul tău. Tu ai luat Fier de la ei, și ți-au mai dat Caise rumenite-n soare Și trestie mirositoare, Precum găsiră ei cu cale, Să-ți dea în schimbul mărfi tale.
Cei cari în Seba se aflau Sau în Raema locuiau, Cu pietre scumpe au venit. Aur ei ți-au mai dăruit Și-apoi miresme minunate. Toate acestea ți-au fost date În schimbul mărfilor cu care Negoț făceai cu fiecare.
Al lui Aron fiu, Eleazar Să privegheze așadar, Uleiul ce se folosește La sfeșnic. El mai trebuiește De a veghea, cu grijă mare, Tămâia cea mirositoare, Pâinea de punere-nainte Și-uleiul pentru ungeri sfinte. Să aibă grija cortului, Cu tot ce-i aparține lui – Deci cu locașul Meu cel sfânt Și sculele cari, în el, sânt.”
Într-o sticluță, Samuel Avut-a untdelemn. Astfel, De Saul s-a apropiat Și pe-al său cap l-a revărsat. Apoi l-a sărutat și-a spus: „Nu te-a uns Domnul, spre-a fi pus Drept căpetenie astfel, Peste întregul Israel, Peste poporul Domnului Cari este moștenirea Lui?