16 Ai să aduni, în acest fel, De la fiii lui Israel, Argintul dat de fiecare, Pentru a lor răscumpărare. Argintul ce îl dobândești, Va trebui să-l folosești Doar pentru slujba cortului, Fiind – în fața Domnului – Pentru-al lui Israel popor, Semnul răscumpărării lor.”
16 Să primești de la fiii lui Israel argintul pentru ispășire și să-l folosești pentru slujba din Cortul Întâlnirii. Aceasta va fi pentru fiii lui Israel o aducere-aminte înaintea Domnului a prețului de răscumpărare pentru sufletele lor“.
16 Să iei argintul pe care îl vei primi de la israelieni în vederea achitării; și să îl folosești pentru slujirea din Cortul Întâlnirii. Acest lucru va fi pentru israelieni o amintire înaintea lui Iahve despre prețul de răscumpărare pentru sufletele lor.”
16 Să iei de la fiii lui Israél banii pentru răscumpărare și să-i dai pentru slujirea cortului întâlnirii; aceasta va fi pentru fiii lui Israél aducere aminte înaintea Domnului pentru răscumpărarea sufletelor lor”.
16 Să ridici de la copiii lui Israel argintul pentru răscumpărare și să-l întrebuințezi pentru slujba cortului întâlnirii; aceasta va fi pentru copiii lui Israel o aducere aminte înaintea Domnului pentru răscumpărarea sufletelor lor.”
16 Și vei lua argintul de ispășire de la copiii lui Israel și‐l vei da pentru slujba cortului întâlnirii; și va fi o amintire pentru copiii lui Israel înaintea Domnului ca să facă ispășire pentru sufletele voastre.
Ioas, atunci când a văzut Cum că Leviții n-au făcut Lucrul acesta, l-a chemat Pe Iehoiada și-a-ntrebat: „Să-mi spui, de ce n-ați împlinit Ceea ce eu v-am poruncit? De ce, Leviții n-au plecat, În țară, spre a strânge-ndat’, Darea ce fost-a poruncită Și care este rânduită De Moise, robul Domnului, Spre folosința cortului Lui Dumnezeu, cort ce se știe Că este pentru mărturie?
Că trebuie să pomeniți Ziua aceasta, tot mereu. Drept cinste pentru Dumnezeu, Din neam în neam, va trebui O sărbătoare-a prăznui. Ea o să fie, pentru voi, O lege veșnică apoi.
Bogatul nu va da în plus, Ci doar atât cât Eu am spus; Nici cel sărac nu va putea Ca mai puțin de-atât să dea, Căci pentru toți e stabilit, Jumate siclu, de plătit. Deci obligat e fiecare, Pentru a lui răscumpărare – A sufletului, așadar – Să-i facă Domnului, ăst dar.
Au fost, un semn de amintire, Plăcile ce le-a făcut el, Pentru întregul Israel. În felu-acesta, nu-ndrăznea Cel ce străin se dovedea, Față de-Aron – de neamul lui – Să Îi aducă, Domnului, Tămâie, precum a făcut Core și-ai lui, căci a știut Ce-a pățit el și ceata lui, După porunca Domnului.
Moise, precum și Eleazar, Primiră-atuncea acel dar, Din partea căpitanilor Și-apoi au dus aurul lor, În cortul întâlnirii, unde Doar ei, numai, puteau pătrunde, Și l-au lăsat, în acest fel, Ca amintire-n Israel, Pus înaintea Domnului, Pentru întreg poporul Lui.
Pe-o pâine, mâinile, Și-a pus Și, mulțumire, a adus, Lui Dumnezeu. Apoi, o frânse Și, ucenicilor, o-ntinse, Zicând: „Acesta-i trupul Meu, Și, pentru voi, se dă. Mereu, Acest lucru, să-l săvârșiți, Ca astfel, să Mă pomeniți.”