Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Exodul 3:15 - Biblia în versuri 2014

15 Domnul i-a spus lui Moise-apoi: „În felu-acesta să vorbești, Când, în Israel, poposești: „Iată că Dumnezeul lor – Acela al părinților Din care a ieșit ăst neam – Deci Dumnezeul lui Avram, Isac și Iacov, m-a trimis La voi și astfel, El a zis: „Acesta e Numele Meu, Acesta Îmi va fi mereu – Din neam în neam, în veci de veci.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

15 Dumnezeu i-a mai zis lui Moise: ‒ Așa să le spui fiilor lui Israel: „Domnul, Dumnezeul părinților voștri, Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacov m-a trimis la voi. Acesta este Numele Meu pe veci și acesta este o aducere-aminte a Mea din generație în generație“.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

15 Dumnezeu i-a mai zis lui Moise: „Așa să le vorbești israelienilor: «Iahve – Cel care este Dumnezeul părinților voștri, cunoscut ca Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacov – m-a trimis la voi.» Acesta este numele Meu pentru totdeauna; și toate generațiile (de evrei) își vor aminti de acest nume.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

15 Dumnezeu i-a mai zis lui Moise: „Așa să le spui fiilor lui Israél: «Domnul Dumnezeul părinților voștri, Dumnezeul lui Abrahám, Dumnezeul lui Isáac și Dumnezeul lui Iacób, m-a trimis la voi. Acesta este numele meu pentru veșnicie, aceasta este amintirea mea din generație în generație».

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

15 Dumnezeu a mai zis lui Moise: „Așa să vorbești copiilor lui Israel: ‘Domnul Dumnezeul părinților voștri, Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacov, m-a trimis la voi. Acesta este Numele Meu pentru veșnicie, acesta este Numele Meu din neam în neam.’

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

15 Și Dumnezeu a mai zis lui Moise: Așa vei zice copiilor lui Israel: Domnul Dumnezeul părinților voștri, Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacov, m‐a trimis la voi. Acesta este numele meu în veac și aceasta este pomenirea mea în toate neamurile.

Onani mutuwo Koperani




Exodul 3:15
41 Mawu Ofanana  

„O, Dumnezeu al lui Avram! Te rog, ca astăzi, eu să am Izbândă și să reușesc, Pe-al meu stăpân, să-l mulțumesc.


Să v-amintiți, de-asemenea, De legământul ce-l avea Cu-Avram, de al Său jurământ Făcut cu Isac, pe pământ.


Iată ce rugăminte am Azi, Dumnezeu al lui Avram, Al lui Isac precum la fel Ești Domn și al lui Israel: Pornirile poporului Cari azi sunt în inima lui, Să le faci, Doamne, ca să ție De-acum și până-n veșnicie. Gândul cel bun să îl sporești Și inima să-i întărești Ăstui popor, mereu, în Tine, Și pe a Ta cale îl ține.


Acolo, un proroc ședea, Care, Obed, drept nume-avea. El era om al Domnului, Proroc aflat în slujba Lui. Când oștile se întorceau, Căci la Samaria veneau, Obed, în cale, le-a ieșit Și-n acest fel a glăsuit: „Domnul, care S-a mâniat Pe al lui Iuda împărat, În mâna voastră, a găsit, Că este foarte potrivit, Să lase oamenii pe care Țara lui Iuda-n ea îi are. Dar Domnul a văzut că voi Pe-aceștia i-ați ucis apoi, Cu o furie de nespus, Care-a urcat la ceruri, sus.


Dar Doamne, Tu Te dovedești Că pe vecie-mpărățești, Iar pomenirea o să-Ți ție Din neam în neam, în veșnicie.


Te vei scula de pe-al Tău tron, Ca să ai milă de Sion, Căci este vremea potrivită Pentru-ndurarea hărăzită,


O Doamne, sfântul Nume-al Tău Rămâne, pentru veșnicie, Iar pomenirea Ta, se știe Că ține-va necontenit, Din neam în neam, pân’ la sfârșit.


Lui Dumnezeu să Îi cântați Voi cari, de El, sunteți iubiți! Să-L lăudați, să preamăriți Numele Lui Cel Sfânt, mereu!


Mâniile lui Dumnezeu O clipă-ntunecă-a Lui față, Dar îndurarea-I ține-o viață: Seara – de plânsul o să vie – În zori veni-va veselie.


Tată le e orfanilor Și-Apărător văduvelor, El – Dumnezeu – cari Se vădește Că în locaș sfânt locuiește.


Numele lui are să ție Din veșnicie-n veșnicie: Cât soarele pământului Va dăinui numele lui. Unii pe alții vor căta De a se binecuvânta Cu al său nume. „Fericit”, De oameni, el va fi numit.


Să fie binecuvântat Numele Lui, neîncetat! Să umple slava Celui Sfânt, Fața întregului pământ, Acum, în anii care vin Și-n veci de veci! Amin! Amin!


Domnul este cel mai de preț. Domnul este tăria mea, Temeiul care-l vor avea Cântările ce-am să le cânt, Care de laudă doar sânt. El este Cel ce m-a scăpat – E Domnul meu, adevărat. Pe El, am să-L laud, mereu. El, Domn îi e, tatălui meu, Și-L preamăresc, neîncetat.


El e războinic ne-nfricat Și, „Domnul”, e numele Lui.


Moise a zis lui Dumnezeu: „Iată, mă duc acuma eu, Cum poruncești, la Israel, Și-am să vorbesc în acest fel: „Părinții voștri au avut Un Dumnezeu – cum ați știut. Domnul v-a auzit și-apoi, Pe mine, m-a trimis la voi.” Dar dacă fi-voi întrebat: „Cum este Acest Domn, chemat?”, Sau „Care e Numele Lui?”, Ce-am să răspund poporului?”


Apoi El a adăugat: „Sunt Domnul, cari M-am arătat Tatălui tău. Eu sunt, mereu, Al lui Avram Sfânt Dumnezeu; Și-al lui Isac sunt, totodată, Și al lui Iacov!” De îndată, Moise, obrazul, și-a ascuns, Pentru că spaima l-a pătruns, Și s-a temut să îndrăznească, Spre Dumnezeu, să mai privească.


Moise a zis: „Au să mă vadă, Dar știu că nu au să mă creadă Și n-au s-asculte glasul meu. „Nu L-ai văzut pe Dumnezeu” – Vor spune ei – „căci n-ai putut, Pe Domnul, să Îl fi văzut.”


„Iată dar semnul Domnului, Prin care tu vei fi crezut, Cum că pe Domnul L-ai văzut, Că ție ți S-a arătat Cel care e adevărat.


Apoi, lui Moise, Dumnezeu Îi spuse: „Eu sunt Domnul, Eu!


Numele Domnului e tare, Precum un turn de apărare: La El, omul neprihănit Aleargă și-i adăpostit.


De-aceea Doamne, Te-așteptăm, Pentru că vrem să Te urmăm, Iar calea judecății Tale, Voim să fie-a noastră cale. Sufletul nost’, nemângâiat, Suspină Doamne, ne-ncetat, După Numele Tău cel Sfânt, Precum suspină-al Tău pământ. Plin de suspine, el va sta S-aștepte pomenirea Ta.


Eu am vorbit! Eu, Domnul sânt. Acesta-i Numele Meu sfânt Și niciodată, slava Mea Nu am să o dau altuia Și nici a Mea cinste nu vreau Ca idolilor să o dau.”


Unde-i Cel care îl veghea Pe Moise și-l povățuia Cu al Său braț tare, slăvit, Cu care ape-a despărțit În fața lor și-astfel, în lume, Să-Și poată face-un veșnic Nume?


Căci un Copil ni s-a născut, Un Fiu – acum – a apărut, Iar al Său umăr o să fie Sprijin – mereu – pentru domnie. Acest Copil va fi chemat „Sfetnic”, precum și „Minunat”. Îl vor numi „Dumnezeu tare” Sau „Domn al păcii”, după care Va fi chemat – luați aminte – „Al veșniciilor Părinte”.


„Așa vorbește Domnul care Va împlini astă lucrare, Acela care o urzește Și care o înfăptuiește, Al cărui Nume e vestit Căci, „Domnul”, El este numit:


El este Dumnezeul lor, Adică al părinților Pe care îi avusem eu. Pe El, eu Îl slujesc, mereu. Pe El, îl laud ne-ncetat! Înțelepciune, El mi-a dat Și mi-a făcut de cunoscut Lucrul pe care l-am cerut. El ne-a descoperit de-ndat’, Taina avută de-mpărat!”


El este Domnul tuturor Și Dumnezeu al oștilor. El este cunoscut în lume, Căci „Domnul” este al Său Nume.


La Dumnezeu, te-ntoarce iar. Păstrează bunătatea dar, Și cu iubirea, tot mereu, Nădăjduind în Dumnezeu.


Când se certau, omu-a hulit Și-apoi, de furie orbit, Frâu liber, gurii, el și-a dat Și-ajuns-a de a blestemat Numele Sfânt al Domnului. Cei ce-auziră vorba lui, Mâna, pe el, îndată-au pus Și-apoi, la Moise, l-au adus. Femeia cari l-a zămislit Pe-acel om, fost-a Șelomit – Fata lui Dibri era ea, Iar după neam, din Dan, venea.


Când după dumnezeii lor Umblă popoarele ce sânt Pe fața-ntregului pământ, Iată, la fel facem și noi, Pentru că vom umbla apoi, În Numele Domnului care E Dumnezeul nostru mare Și tot El are să ne fie, De-acum și până-n veșnicie!”


„Căci Eu sunt Domnul, Eu sunt Cel Care nu M-am schimbat defel. Voi, ai lui Iacov fii – să știți – De-aceea n-ați fost nimiciți!


„Sunt Dumnezeul lui Avram, Isac și Iacov”. Iată, am Să vă mai spun ceva și Eu: Să știți – cu toți – că Dumnezeu E Dumnezeul viilor Și nicidecum al morților!”


Acela care a lucrat, Nu-i altul decât Dumnezeu. Al lui Avram a fost mereu, Al lui Isac și Iacov. El L-a proslăvit chiar pe Acel Pe care voi, cu toți, L-ați dat – Cum știți – în mâna lui Pilat. Pe robul Său, deci pe Iisus, L-a proslăvit, cum v-am mai spus, Deși v-ați lepădat de El, Cu toate că Pilat acel, Să Îi dea drumul, a-ncercat.


Glasul lui Dumnezeu: „Eu sânt Al lui Avram Dumnezeu Sfânt, Al lui Isac și Iacov.” El, Speriat fiind de glasu-acel, Spre rug, nici n-a mai îndrăznit, A mai privi. Domnu-a vorbit:


Domnul mereu să vă-nmulțească, De-o mie de ori, să sporească Numărul vostru. Să vegheze, Și să vă binecuvânteze, Așa cum a făgăduit.


„Nici un bărbat din cei pe care Neamul acesta rău îi are, Nu va putea vedea, nicicând, Țara pe care-aveam de gând S-o dau în stăpânirea lor – Cum le-am jurat părinților –


„Să ai luare-aminte multă – Acum – Israele, și-ascultă Ce te învăț – porunci și legi – Pe care vreau să le-nțelegi Și-n urmă, să le împlinești, În țara ce ai s-o primești Acuma, de la Dumnezeu – Acela care-a fost, mereu, Domn, pentru-ai tăi părinți. Să știi


Dar ei voiau, mâna să pună Pe-o patrie – cu mult mai bună – Cari nu-i o țară pământească, Ci e o patrie cerească. De-aceea, nici lui Dumnezeu Nu-I e rușine ca, mereu, Să fie Dumnezeul lor, Aflat în fața tuturor, Și o cetate-a pregătit, Pentru ai săi, El, negreșit.


Și ieri și astăzi – ne-ndoios – Același e Iisus Hristos Și tot la fel, are să fie Și-acum, dar și în veșnicie!


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa