Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Exodul 29:45 - Biblia în versuri 2014

45 În mijlocul lui Israel, Eu am să locuiesc. Astfel Poporului, am să-i fiu Eu, Atuncea, Domn și Dumnezeu.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

45 Voi locui în mijlocul fiilor lui Israel și Eu voi fi Dumnezeul lor.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

45 Voi locui în mijlocul israelienilor; și Eu voi fi Dumnezeul lor!

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

45 Eu voi locui în mijlocul fiilor lui Israél și voi fi pentru ei Dumnezeu.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

45 Eu voi locui în mijlocul copiilor lui Israel și voi fi Dumnezeul lor.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

45 Și voi locui în mijlocul copiilor lui Israel și voi fi Dumnezeul lor.

Onani mutuwo Koperani




Exodul 29:45
30 Mawu Ofanana  

Străin, în țară, ești. Eu deci, Îți dau, tot Canaanul, ție – Sămânței tale – pe vecie! Țara va fi a lor, mereu, Și fi-voi al lor Dumnezeu!”


Voi locui, în acest fel, În mijlocul lui Israel, Pentru că iată, am de gând Să nu îl părăsesc, nicicând.”


Dar ce! Va locui vreodată – Cu-adevărat – Domnul Cel Sfânt, Aici, jos, pe acest pământ? Iată că măreția Lui Nu-ncape-n cerul cerului! Atunci, ce-aș mai putea să zic, De-această casă, eu? Nimic!


În Iuda, Domnul Își găsise Un loc anume, pe pământ, Pentru locașul Său cel sfânt. Stăpân ajunse Domnu-astfel, Peste întregul Israel.


Suit-ai pe-nălțimi apoi, Unde-ai luat prinși de război; Și oameni ai luat în dar. Cei răzvrătiți veni-vor iar, Ca lângă Domnul Dumnezeu Să locuiască, tot mereu.


Apoi, îl vei fi așezat, Pe al Tău munte, căci va sta, Mereu, în moștenirea Ta, Pe-un loc pe care l-ai găsit Că este cel mai potrivit Pentru al Tău locaș. Va sta, La Templul pe cari mâna Ta, O Doamne, l-a întemeiat!


Un sfânt locaș, să-Mi faci apoi, Căci locui-voi între voi.


Am să sfințesc cortul numit „Al întâlnirii” și, sfințit, Va fi altarul cortului, Precum și-Aron și fiii lui Care, în slujbă-Mi vor fi toți, Sfințiți fiind ca și preoți.


Vă iau, să fiți poporul Meu, Și veți cunoaște că Eu sânt Domnul! Sunt Dumnezeul Sfânt, Sunt Cel care vă slobozesc, Căci din Egipt vă izbăvesc, Din greul ce v-a apăsat Prin munca grea, ce vi s-a dat.


De ce să fii Tu socotit Drept un viteaz încremenit Ce nu Se poate arăta Și nu ne poate ajuta? Dar totuși, ești cu noi mereu, Căci ești al nostru Dumnezeu, Iar al Tău Nume, peste noi, Tu știi că e chemat apoi. De-aceea, nu ne părăsi! De-al Tău sprijin, nu ne lipsi!”


Drept voievod al oilor. El le va paște-atunci, iar Eu Le voi fi Domn și Dumnezeu. Așa va fi, căci – negreșit – Domnul e Cel care-a vorbit!


Când am privit la fața Lui, Îmi zise: „Fiu al omului, Acesta-i locul cel pe care Al Meu jilț de domnie-l are, Locul în care, Eu îți spun Că, tălpile, am să Îmi pun. Veșnic, voi locui astfel, În mijlocul lui Israel. Atuncea, casa cea pe care Neamul lui Israel o are, Precum și cei ce-s așezați, În Israel ca împărați, Se vor feri să mai greșească, Numele-Mi sfânt să-Mi pângărească Prin ale lor curvii, pe care Le-au săvârșit fără-ncetare Și-apoi prin trupurile lor Moarte – ale-mpăraților –


Însă acuma, să știi bine Că-ndepărta-voi de la Mine, Curviile cele pe care Le-au săvârșit fără-ncetare, Precum și trupurile lor Moarte ale-mpăraților, Și-n mijlocul lui Israel, Veșnic voi locui astfel.


Lucrul cerut de tine-i greu. Să știi dar că numai un zeu Poate să facă ce-ai cerut Și, precum bine e știut, Nu printre muritori sunt ei, Iar muritorii nu sunt zei!”


În al vost’ mijloc, tot mereu, Se va afla locașul Meu, Și n-am să vă urăsc, nicicând.


Mereu, voi fi, în al vost’ rând, Căci sunt al vostru Dumnezeu, Iar voi veți fi poporul Meu.


„Eu voi rămâne credincios Întotdeauna – ne-ndoios – Față de legământul Meu, Pe cari cu voi l-am făcut Eu, Când de la Egipteni din țară, Cu al meu braț v-am scos afară! În al vost’ mijloc, tot mereu – Iată – se află Duhul Meu! De-aceea zic: În orice vreme, Voi nu aveți de ce vă teme!”


Fiica Sionului să vie, Să chiuie de bucurie, Căci în al ei mijloc voiesc – De-acuma – Eu să locuiesc!”


Domnul a zis, a doua oară: „Către Sion Mă întorc iară, Căci în Ierusalim, voiesc – De-acuma – ca să locuiesc. Ierusalimul – veți vedea – Un nume nou, că va avea: „Cetatea credincioasă” – iată – I se va spune. Totodată, Muntele Celuia pe care, Drept Domn al ei, oștirea-L are, „Muntele sfânt”, va fi chemat.”


La Moise și Aron s-au dus Bărbați-aceia, și le-au spus: „Destul! Întregul Israel E sfânt, iar Domnul e cu el! De ce doar voi tot încercați, Mereu, ca să vă ridicați, Peste-adunarea Domnului, Mai sus decât poporul Lui?”


Să faceți dar, precum v-am zis Și țara să n-o pângăriți – Oriunde o să locuiți – Căci Eu, în țară, locuiesc Și-n al vost’ mijloc, Mă găsesc. Eu, Domnul, sunt! Eu sunt Acel Cari locuiesc, în Israel!”


Fie femeie ori bărbat, Afară vor fi scoși, îndată, Ca nu cumva, tabăra toată, În care-i locuința Mea, S-ajungă-a se spurca și ea.”


Mângâietoru-acest, anume, E Duh de adevăr. De lume, Nu e primit, căci nevăzut Îi este și necunoscut. Îl veți cunoaște numai voi, Pentru că va rămâne-apoi, Ca El să vă călăuzească Și-n voi are să locuiască.


În acea zi, veți ști apoi, Că Eu, în Tatăl sunt, iar voi, Sunteți în Mine, și că Eu, În voi, sunt și voi fi mereu.


Lui Iuda, drept răspuns, i-a spus: „Cineva, dacă Mă iubește, Cuvintele, Mi le păzește Și astfel, el va fi iubit, De al Meu Tată. Negreșit, Atunci, la el, vom merge Noi, Să locuim cu el apoi.


Un Templu al lui Dumnezeu, Cum poate să se-mpace-apoi, Cu idolii? Voi știți, că noi, Suntem Templul lui Dumnezeu, Precum a zis chiar El, mereu: „Eu am să locuiesc, cu voi, Și în al vost’ mijloc, apoi, Eu am să umblu, ne-ncetat, Căci printre voi, voi fi aflat. Eu voi fi Dumnezeul lor, Iar ei vor fi al Meu popor.”


Astfel, prin El – în trupul Lui – Toți, laolaltă, se adună, Zidiți fiind ca, împreună, Să fie un locaș, mereu – Prin Duhul – pentru Dumnezeu.”


Un loc va fi – se înțelege – Pe care Domnu-l va alege. În locul ce o să-l găsească, Va face ca să locuiască Numele Său. Acolo, voi O să aduceți mai apoi, Tot ceea ce vă poruncesc: Arderi de tot cari se jertfesc, Sau zeciuiala Domnului, Ori primul rod al câmpului, Sau daruri care au menire Spre-a juruinței împlinire.


Să nu fii dar, înspăimântat, Că Domnul Cel Înfricoșat – Cel cari îți este Dumnezeu – Cu tine, o să stea, mereu.


Atunci, din jilțul de domnie, Un glas s-a auzit să vie Și-n felu-acesta a vorbit: „Iată, acuma a venit Cortul lui Dumnezeu, în care Sunt oamenii! Dumnezeu are Ca, între ei, să locuiască Și astfel, o să se vădească Precum că-i Dumnezeul lor, Iar ei vor fi al Său popor.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa